Versuri corectate și adnotate
Când o fi să plec din lumeLas o vorbă după mine:Clopotele să nu-mi batăNici când m-or băga în groapă.Numai Dumnezeu de SusSă știe unde m-am dus,Dușmanii s-or bucuraDe mine când or afla.Când m-oi duce printre steleToate lacrimile meleVor seca într-un minutCă n-am trăit cum am vrut.Nu vreau lacrimă vărsatăDintr-o inimă de piatră,Numai copilașii meiVor purta … Citește mai mult
Testament.Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,îmi cos rana cu un verb.Nobile paleativede serv.Îţi scriu cu trupul meu viaţaşi mersul stelelor ţi-l scriu.Vocala cea mai lungă este aţaîn care mortu-l cos, de viu.Căci trebuie să dăm şi mărturie,altfel nimica n-ar mai fi,în dulce scriere târzieţinând alături morţii şi vii.Tu ombilic din care curgevorbirea numai altor gurifără … Citește mai mult
Mai pune, hai pune, pe bune..Acum un an dădeamCu sapa pe ogorDe-o vreme o ard numai la mallTe văd de cot numai cu grașiBătrâni, da’ ăia-s full de cashMai e un moș ce mi-a promisCă mergem la ParisChiar dacă lumea mă bârfeșteVa fi ceva de visO să-nvăț să zic *Je suis*Dar până-n varăoare moșu’ mai … Citește mai mult
De sicriu stând aproape,Când bate miez de noapte.Neîntrebând cine e mortul,Clopoțind pentru cortegiul.Cort de argint, văluri negre,Și dedesubt cruci funebre.Trist, în grea argintărie,Sufăcând în fum de făclie.Luptând cu umbre cu zornete,Cântând psalmuri mohorâte.Ascultând orgele răsunând,Voci de mormânt de jos urlând.Pășind prin morminte afunde,Cu preot sobru, slugi mute.Vibrând, ascuns, pândind, pe furiș,A privi mortul cel năstrușnic.În … Citește mai mult
Las toate să se-ntâmple de la sineși-mi las lehamitea să vă detest,și-mi las puterea să descriu ce-mi vineși barba ca o formă de protest.Las tuturor ce toți abia îmi lasăși, totuși, las mai mult ca restul lor,mă las la vatră și mă las acasă,dar simt că sunt atât de muritor.Voi nici nu vă gândiți că … Citește mai mult
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,doresc să se împartă între copii şi tineîntreaga amintire de când eram om viu. Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc. Mai … Citește mai mult
În dragostea noastrănu mai există lăcașuri sfinte.În zorii zilei, peregrinula revenit în oraș.Dau uitării săruturile tale,an de an câte una.
Las celor ce iubesc durerea mea,nădejdea, celor tineri, îndrăznindsă-și înțeleagă inima lor tristă.Sub umărul meu tina și-a alesaceastă carne care-i place; ploaiabea resturile sufletului meu;cui vrea, îi las poemele ce plâng,și lumii nu refuz să-i dau, plecând,decât un lux, orgoliul ce mi-a fostși sens și viciu-n viață: libertatea.
Memoriei lui George Popa.S-a întâmplat un leat, o scrisă, un ceas,Galaxii de drumuri în urmă au rămas.Cuvintele, imaginile, visurile vii,Le-am lăsat prietenilor nestinse făclii.Poetul a plecat spre legendă discret,Ca o reverență din caligrafia unui menuet.Plecarea aceasta încercare îmi este,Și-mi pare un cântec dintr-o nescrisă poveste,Iar țărâna țării, cu mâna blajină,Mă va preface în pâine și … Citește mai mult
Am ajuns la vârsta asta cândMă întreb, cât mai am de mas?Și trăiesc cu amintirile în gândPână când am să vă las.Prin lacra sufletului meuUmblu scormonind tot mai febril,Nu-l caut, nu vă speriați, pe Dumnezeu,Dacă nu l-am cunoscut cât am fost copil.Mă caut pe mine în tot ce am făcut,Și sorb din nou puteri și … Citește mai mult