tara – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Ziua Bună la Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ziua bună la țară.
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin’!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.
Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.
Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!
Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
„Ai unirea! ” ei ți-au spus!
Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?
La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.
Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!
Când chiar fiii-ți te ucid,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!
Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!
Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.
Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.
Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.

Dimitrie Bolintineanu - Consiliul Secret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La senat s-adună capii cei mai bravi,
Soli germani, soli unguri, deputaţi moldavi,
Preoţi venerabili cu păstorul mare,
Nobilă junime plină de-nfocare.
Dar Mihai cu faţa nobilată-n dor,
Cel întâi se scoală şi le zice lor:
— „Astăzi turcii calcă drepturile sfinte,
Schimbă viaţa-n moarte, ţările-n morminte.
D-astăzi peste faţa dalbelor câmpii
Pe ruine-nalţă splendide geamii.
Câmpul schimbă faţa şi se-mbracă-n doliu;
După dânşii urmă flăcări, moarte, spoliu.
Prin altare sfinte vasele zdrobesc;
Intră prin familii, pe copii turcesc;
Mume şi fecioare ruşinos insultă;
De nici o putere barbarii n-ascultă.
Suflete-njosite ce-n lume trăiesc
Ca să ruşineze neamul omenesc,
În această ţară calea lor arată
Şi de dorul ţării fierbântat se-mbată.
Neamul nostru piere; dar ce e mai rău,
Cade cu ruşine pe mormântul său!
D-astăzi înainte numai cu arma-n mână
Va scăpa de moarte patria română.
Între viaţa sclavă ş-un mormânt fălos
Nu-întârzie-un suflet nobil, generos.
Astfel totdauna ţara liberară
Vechi eroi ce-n fală se glorificară.
Inima lor mare să vieze-n noi!
Să pierim sub arme ca străbunii-eroi!”
Astfel zice domnul. Un boier răspunde:
— „Dorul ţării noastre sufletu-mi pătrunde.
Vorbele-ţi sunt mândre, dulce mă răpesc
Din amare gânduri unde rătăcesc!
Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine
Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line.
Ţara-i obosită ca un trist mormânt,
Aur, arme, braţe, doamne, nu mai sânt.
Apărarea noastră, cât de dalbă fie,
Ar scorni pe ţară zile lungi d-urgie.
Inimile noastre zboară călduros
Peste-al bărbăţiei zid alunecos,
Dar înţelepciunea caută-a ne duce
Prin furtuni turbate către ţelul dulce.”
Zice. Dar eroul astfel a vorbit:
— „Înţeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit,
Dar de-nţelepciunea robului ce-n fiare
Tremură să piarză zilele-i amare.
Poate-al ţării tale nobil, sfânt amor
A putut să-ţi facă gând îndoitor?
Este-nchisă calea pacea dulce-a cere.
Turcii pleacă fruntea numai la putere;
În lumina minţii orbi sunt ochii lor;
Singuri îşi prepară negru venitor.
Frica d-a ne pierde pare slab prepus.
Nimeni cu-arma-n mână ţara n-a supus.
Ne-nvoirea noastră, setea de domnie
Inimilor sclave datu-ne-a-n sclavie.
Fraţii de Moldova, dalbi, leali eroi,
Gintele vecine vor veni cu noi.
Dar de-am fi chiar singuri, încă-ar fi mai bine
Să murim cu fală decât cu ruşine!”
Capul legii noastre cere-a cuvânta.
Flacără divină luce-n faţa sa:
— „Legea ni se calcă, ţara se robeşte
Ş-armia română tot mai vieţuieşte.”
Zice şi realţă braţu său în sus,
Arătând pe cruce chipul lui Isus:
— „Crist muri pe cruce pentru-umanitate
Şi prin moarte dete lumii libertate.
Nu-i creştin acela ce nu ştie-a da,
Pentru-al ţării bine, pacea, viaţa sa!
Dincolo de moarte radios străluce
Soarele măririi eroilor, dulce.
Ochii-nţelepciunii, cei de moarte plini,
Nu pot să pătrundă dulcile-i lumini.
Astfel este omul ce-njosirea-abate
Tremură să moară pentru libertate.
Dar poporul nostru, nobil, generos,
Rupe cu-a lui viaţă lanţul ruşinos.”
Astfel le vorbeşte. Domnul oaste strânge,
Luptă mare-ncepe, pe barbari înfrânge.

Doina Lavric - Șapte Câini Cu Botul Gros

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Șapte câini cu botul gros
Stau întinși pe târlă jos
De dragul stăpânului
Și dulceața zerului.
Nici nu plouă, nici nu tună,
Nici tălăngile nu sună,
Baciul stă la foc stingher
Ca și luna sus pe cer.
Cât oi fi cioban să fiu,
De urât să nu mai știu,
Să cânt doina oilor,
Să beau roua zorilor.

Otilia Cazimir - Țara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frumoasă mi-e țara străveche,
Întinsă pe munți și pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri și ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e țara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Și florile când înfloresc.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii „vodă”,
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă..
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri..
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag.. și s-o întreb în fiecare zi.. Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Colecționar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E tot mai des, din ce-a fost rar,
Să vezi tâmpiți la cârma țării,
Cătușele își punând brățării,
Bulău-i făcând… „Cărturar”!.
Se bat s-adune ani mai mulți
În pușcării, să-și facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-așa-s mai educați, mai… „Culți”!.
Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Și-orice rostit e „hors contexte”,
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citești, nici nu-i… „Reții”!.
De-altfel nici limba nu o știu..
O linsătură, toată lemne
De la „mai mari” -mai proști, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în… „Inter-viu”!.
Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine… îs rău de tot,
De crezi că țării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă… „Bine”!.
Le place joc, de-a alba-neagră,
Mințind că din hoții vom crește
-Cum să furi apa, să prinzi pește-
Și, tot furând, „***” țara… „Întreagă”!.
Le place mult de-a abuzatu’,
Că te ciordind, ai mai puțin
Și așa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai… Ce dracu!.
Și-s puși să-și facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Și, n-ai de ce să te mai… „Legi”!.
Pungași, tâlhari, dar au un dar
-C-așa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Țara, Statul,
Ni le lăsând doar… „Inventar”!..
C-au fost Ei! Noi… „Colecționar”!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - S. O. S. Ţara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vreau să vorbesc de ţara mea,
O mână de pământ sfinţit
Ce mi-am lăsat, fugar cinstit,
Că n-am vrut să-mi bat joc de ea.
E ţara unde cinstea moare,
Căci nu mai sunt părinţi s-o aibă,
Plecaţi de timp, sleiţi de treabă..
Ei ce-o credeau nemuritoare.
E ţara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci,
Între coperţi de piele, reci..
Citite de bibliotecare.
E ţara unde breasla moare,
Cu diplome fără de şcoală
Şi dascăli ce predau morală,
Titluri.. pe bani, la orişicare.
E ţara unde cultul moare,
Cu preoţi ce cultivă luatul,
Uitând pe veci binevolatul..
Avizi de plăţi de-nmormântare.
E ţara unde „prostul” moare;
Cel ce-i nevinovat, victimă,
E pedepsit, lipsit de vină,
Iar crima-i o bună purtare.
E ţara unde viaţa moare
În spitale, transformate-n morgă,
Cu medici specialişti-n vorbă
Şi şpaga lor ameţitoare.
E ţara unde român moare,
Că n-are bani nici să mai nască..
Ţiganii se-nmulţesc în gaşcă
Şi fură ca să-şi facă stare.
E ţara unde unde visu-mi moare
Şi m-am născut pe timp de vis,
Educat, fără compromis..
Şi moartea ei profund mă doare.
E ţara unde totul moare,
Cu puşcării drept experienţă;
De n-ai partid, n-ai existenţă..
Hoţi, delatorii, au onoare.
Viaţa mi-aş da, s-aibă progres
Ţărâna, ce la alţii-i praf,
De stea.. de-un cinematograf,
Unde-mi joc rol de S. O. S.!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - God Bless You

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pentru tot ce-a trecut, va fi, posteritate,
Dorințe mult visate și amintiri de basm
Ce-ar merita popor pedepsit în marasm..
Să ne fiți veșnic viu, iubită Majestate!.
Pentru ce-a fost frumos, odată, libertate,
Ne-a îmbogățit un neam pe frunte c-o coroană,
Aș vrea și glas să-mi schimb; cu înaltul de-o soprană
Să strig din răsputeri.. Trăiască Majestate!.
Pentru iubita-mi țară, a mea imensitate,
Ce știu cât o iubiți mai sincer ca oricine
Să fie iar mândrie, să-i fie din nou bine..
God bless you, from my heart.. La mulți ani, Majestate!
19. 10. 2012

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dincolo De Sacrificiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă,
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie,
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacără aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are,
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau ‘ndeajuns.. Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea, să-ți port demn nume.. să nu moară!
01. 12. 2014

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Oh, Ţară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce păcat că mă trag azi din ţara ruşinii
Şi-i păcat reciproc că şi ea m-a pierdut
Şi-o respect că mi-e cuibul de loc al venirii,
Drept tărâm ce credeam fericit început!
Şi-a mânjit plai de vis de ambiţii deşerte,
Jucând rol de-un popor ce-şi pretinde valoare,
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte,
Cu tărie de moţ, atotprovocatoare!
Ce păcat că mă supăr pe-un loc de pământ
Fără viaţă, conştiinţă, ruşine, credinţă
Şi mă plâng că n-am cui, ca şi alţii, înfrânt
De-o izbelişte sumbră, în vid de conştiinţă.
Unde-mi sunt şi părinţii, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simţ, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept! Muritor,
Mi-aş dori să reînviu frumuseţea splendorii!
Tot mai sunt pionierul pitic patriot
Şi nu vreau decât singur să-mi cer libertate;
Din bunici, la părinţi s-o redau, la nepot…
Sunt român gând şi sânge pentr-o eternitate!
Deci îmi iartă tu ţară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol „golan”,
Ce-au furat un drapel şi-au lăsat un cotor,
Ce-i din os de străbuni… Pentru ei, un ciolan!?!