E tot mai des, din ce-a fost rar,
Să vezi tâmpiți la cârma țării,
Cătușele își punând brățării,
Bulău-i făcând… „Cărturar”!.
Se bat s-adune ani mai mulți
În pușcării, să-și facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-așa-s mai educați, mai… „Culți”!.
Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Și-orice rostit e „hors contexte”,
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citești, nici nu-i… „Reții”!.
De-altfel nici limba nu o știu..
O linsătură, toată lemne
De la „mai mari” -mai proști, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în… „Inter-viu”!.
Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine… îs rău de tot,
De crezi că țării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă… „Bine”!.
Le place joc, de-a alba-neagră,
Mințind că din hoții vom crește
-Cum să furi apa, să prinzi pește-
Și, tot furând, „***” țara… „Întreagă”!.
Le place mult de-a abuzatu’,
Că te ciordind, ai mai puțin
Și așa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai… Ce dracu!.
Și-s puși să-și facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Și, n-ai de ce să te mai… „Legi”!.
Pungași, tâlhari, dar au un dar
-C-așa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Țara, Statul,
Ni le lăsând doar… „Inventar”!..
C-au fost Ei! Noi… „Colecționar”!?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă indignarea față de corupția și incompetența clasei politice, care abuzează de putere și manipulează cetățenii. Metaforic, politicienii sunt văzuți ca distrugători ai țării, iar poporul, doar un "colecționar" de resturi.