Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă,
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie,
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacără aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are,
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau ‘ndeajuns.. Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea, să-ți port demn nume.. să nu moară!
01. 12. 2014
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste și devotament față de țară, văzută ca o mamă. Vorbitorul își exprimă dorința de a proteja și onora țara, fiind dispus la sacrificiu.