tablou – Versuri.pro

DMC - Tablou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am văzut multe zâmbete ca și al tău
Dar frumusețea ta merită pusă-n tablou
Am avut și poveste, dar ca-n orice poveste
La final unu din noi tre’ să-nvete să treacă peste.
Adu-ți aminte de noi doi cum ne iubeam
Sau poate tu ai uitat câtă iubire-ți ofeream
Dacă faci rău, cum poți pretinde că iubești
Cu câte minciuni mai îndrăznești sufletul să-l prostești.
N-ai crezut în karma vreodată
Mereu ți se va întoarce când îți e lumea mai dragă
Noi am rămas o poveste de pus în ramă
La fel ca orice poveste cu timpul ea se destramă.
Ai rupt bucăți din mine să te faci tu bine
Ești mult prea egoistă, te iubești prea mult pe tine
Noi am fost un tablou pictat în alb și negru
Un tablou pictat cu mâna stângă de-un pictor celebru.
Iubirea nu se minte
Iubirea nu se-nșeală
Iubirea doar se simte
Dar în timp o să doară
Iubirea nu e pură
Dacă cei doi se-nșeală
Iubirea e și ură
E dulce, e și amară.
Culorile-s mai pale, le schimbă timpul
Dar timpul a trecut iar eu încă îți pictez chipul
Tabloul nostru nu mai e de pus în ramă
Eu am pictat un demon și te-am văzut o icoană.
N-am înțeles nicio clipă motivul tău
Eu ți-am dat ce-i mai bun, dar tu mi-ai dat tot ce-i mai rău
N-am înțeles nici o clipă sufletul tău
Te-ai plictisit de ce-ai avut și-ai căutat altceva nou.
Ție-ți place minciuna, prea mult scandal și dramă
Să știi că infidelitatea nu te face doamnă
Ție-ți place să fii mereu complimentată
Să fii mereu cucerită, să fii mereu răsfățată.
Te-am pictat și-n litere, și în culori
Ai fost o muză și-am spus-o de-atâtea ori
Noi am fost un tablou pictat în alb și negru
Un tablou pictat cu mâna stângă de-un pictor celebru.
Iubirea nu se minte
Iubirea nu se-nșeală
Iubirea doar se simte
Dar în timp o să doară
Iubirea nu e pură
Dacă cei doi se-nșeală
Iubirea e și ură
E dulce, e și amară

Marc Chagall - Tabloul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nopțile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm – leoarcă de vopsele, în patul meu
În așternutul meu din tablouri
și tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă lași să respir, mă înăbuș.
Mă trezesc – în suferințele
zilei ce se deșteaptă și în speranțe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineață, precum Hristos
acolo mă țintuiesc de șevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulgurație, sclipire revărsătoare..
Ici – o tușă! Albastră. Ici – una verde.
Roșie. Culorile se potolesc
vine tihna..
Dar ascultă odată și tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
și iar revenit-ai
ascultă ce am a-ți spune.
Mă înfățișai sufletului tău
Eu beau restul anilor ce ți-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul și de luna ta
și de a te păzi, precum o făcusem cândva.

Jorge Luis Borges - Tabloul Promis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un pictor mi-a promis un tablou.
Acum, în New England, aflu că a murit. Simt
ca și în alte dăți, tristețea de-a înțelege că suntem
ca un vis. M-am gândit la om și la tabloul pierdut.
(Numai zeii pot să promită pentru că sunt nemuritori.)
M-am gândit la locul ales pe care pânza nu-l va ocupa.
M-am gândit după aceea: dacă s-ar afla aici,
cu timpul va fi un lucru în plus;
acum e limitat, nesfârșit, capabil
de orice formă și culoare, fără să depindă de nici una.
Într-un anume fel, el există. Va trăi și va crește
ca un cântec și va rămâne cu mine până la sfârșit.
Îți mulțumesc, Jorge Larco.
(Și oamenii pot să promită, pentru că în fiecare promisiune există ceva nemuritor.)

James Weldon Johnson - În Fața Unui Tablou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Habar n-aveam cine fusese-n stare
Să facă ce vedeam; artist din fire
Crease viață, inimă, iubire,
Pe pânză, cu desene și culoare.
Am stat tăcut, în lungă nemișcare;
Desprins de grup, cuprins de o sfiire;
În membre nu aveam nicio zvâcnire,
Ci mut priveam la fața răpitoare.
Și de frumos simțeam inima plină,
Ca un acord ce în urechi vibrează
Când ies din orgă imnuri magistrale.
Sau ca un credincios ce se închină,
Și slava prin ferestre se filtrează
Colo-n penumbra vechii catedrale.

Denisa - În Casa Mea E Cineva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren : Denisa : Am în casă un tablou
Și în el e chipul tău
Câteodată aș vrea să-l sparg
Dar în el am ce-i mai drag

Mr Juve : A fost, s-a întâmplat
Te-am avut, te-am pierdut
Și dacă vrei să faci ceva pentru noi
Da timpul înapoi
Nu mă mai surprinde nimic

1. În casa mea e cineva
Care-mi zâmbește e poza ta
De n-ar fi ea n-ar mai avea
Cine să râdă în lipsa ta (bis)

2. Mr Juve : Vorbe spuse cu atâta ușurință
Care încă dor că le-ai spus cu rea voință
Îmi amintesc cum în genunchi te rugam nu pleca
Iar tu stăteai în fața mea și nu-ți păsa de suferința mea
Nu pot să te scot din gândurile mele
De ce după atâta timp faci parte din ele
M-am obișnuit cu tine atâția ani de zile
Și după atâta rău ce ți l-ai făcut
Mi-e dor de tine

Refren : Denisa : Am în casă un tablou
Și în el e chipul tău
Câteodată aș vrea să-l sparg
Dar în el am ce-i mai drag (bis)

3. Denisa : Nu pot să uit și nici nu vreau
Vreau din suflet să te dau
Am prea multe amintiri
Povestea unei iubiri (bis)

Refren : Denisa : Am în casă un tablou
Și în el e chipul tău
Câteodată aș vrea să-l sparg
Dar în el am ce-i mai drag (bis)

Denisa - Am În Casă Un Tablou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren: Am în casă un tablou,
Și în el e chipul tău,
Câteodată aș vrea să-l sparg,
Dar în el am ce-i mai drag! (bis)

Vorbe spuse cu atâta ușurință,
Care încă dor tare că le-ai spus cu rea voință,
Îmi amintesc cum în genunchi te rugam nu pleca,
Iar tu stăteai în fața mea și nu-ți păsa de suferința mea!!!

Nu pot să te scot din gândurile mele..
De ce după atâta timp faci parte din ele?
M-am obișnuit cu tine atâția ani de zile,
Și după atâta rău ce l-ai făcut mi-e dor de tine!!!

Refren: Am în casă un tablou,
Și în el e chipul tău,
Câteodată aș vrea să-l sparg,
Dar în el am ce-i mai drag!!! (bis)

MI-E DOR DE TINE!!!!

Daniel Vişan-Dimitriu - Tabloul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amestec de culoare,
Dorințe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunțare …
Tabloul e deschis.
Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roșu de iubire
Sau gândul cel rebel.
Înlocuiești furtuna
Cu-albastrul cer senin
Sau ștergi, c-o tușă, luna
Și noaptea de suspin.
Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Și îți închei avântul
C-un gest banal: semnezi.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 iul. 2016, Vol. “Călător prin gânduri”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Doar Un Pictor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E un tablou frumos, o reuşită,
Bijuterie-n portofoliul meu,
O pânză care pare potrivită
La locul cel de cinste-ntr-un muzeu.
Nici eu nu pot să înţeleg: cum, oare,
Am reuşit, c-o tuşă de maestru,
Figura ta candidă, visătoare,
S-o scot din minte, fără vreun sechestru,
Şi s-o aduc în lumea asta mare?
E-o luptă aprigă acum în mine,
Căci nu există-n lume o valoare
Ce trece de simţirea-mi pentru tine.
Eu ştiu că n-o duc bine şi-am nevoie
De-o sumă care poate-ar ajuta,
Dar mi-este imposibil, nu am voie
Să o câştig, când ştiu că te-aş trăda.
Vorbeşte şi ajută-mă, iubito,
Ajută-mă în grelele alegeri,
Mă iartă pentru fapta ce-am gândit-o
Şi trece-o printre multe ne’nţelegeri
Din viaţa grea pe care am trăit-o!
E greu pentru un pictor să-nţeleagă
Cum, în natura ce a zugrăvit-o,
Lui îi e greu din roade să culeagă.
Tu eşti mereu pe gânduri, visătoare,
Şi-aşa, în gândul meu, mereu vei sta,
Te vreau pe tine, nu vreau consacrare,
Rămân cu tine-aici şi-n mintea mea.

Daniel Vişan-Dimitriu - Restaurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.
Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.
Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.
Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.
E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.
Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.
Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.
Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!.
Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată! –
îl scot din ramă şi-l restaurez.
E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Zece”)

Shatyr feat Rugz M********a - Tablou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Shatyr:
Nu mai știu ce simt, știu doar că s-a terminat,
Nu înțeleg de ce-s aici, spune-mi de ce m-ai chemat,
Am dat uitării tot ce-a fost printre alte sacrificii,
A rămas numai cenușa dintr-un foc de artificii.
Ce-asculți e ceasul, suspină dar nu-i viu,
Îți zic și zi și noapte că oricum e prea târziu,
Nu mai știu ce simt iar în loc de sentiment,
Au rămas doar rădăcini parcă prinse în ciment.
Nu mai da zilele-napoi ca să fie ca-nainte,
Căci unde-s amintiri, până și timpu-i ia aminte,
Și-n minte-mi vin cuvinte dar se pierd într-un ecou,
Sunete-n culori difuze au rămas pe-acest tablou.
Rugz:
Amintirea-i încă vie dar ce simte nu mai știe,
Sentimentul, încă viu,
Dar e prea târziu.
Deși odată un tablou,
A rămas doar un ecou,
Ce răsună-n nuanțe reci din nou.
M********:
Nu mai știe ce simte, au rămas doar cuvinte,
În loc de amintiri, păstrate-n minte,
Pe stradă se simte că-și numără pașii,
Cândva aveau ecou, cândva erau dublați și.
Conturau un tablou împreună dar acum,
Sentimentele s-au stins, s-au pierdut în fum,
Anii au trecut, amintirile încă
Mai sunt vii fiindcă rana e adâncă.
Cu priviri de stâncă se gândesc reciproc,
Și pentru amândoi timpul parcă stă-n loc,
De când nu sunt împreună parcă nu-s deloc,
Parcă mai ieri îi vedeam cum se-ntâlneau la bloc.