Am văzut multe zâmbete ca și al tău
Dar frumusețea ta merită pusă-n tablou
Am avut și poveste, dar ca-n orice poveste
La final unu din noi tre’ să-nvete să treacă peste.
Adu-ți aminte de noi doi cum ne iubeam
Sau poate tu ai uitat câtă iubire-ți ofeream
Dacă faci rău, cum poți pretinde că iubești
Cu câte minciuni mai îndrăznești sufletul să-l prostești.
N-ai crezut în karma vreodată
Mereu ți se va întoarce când îți e lumea mai dragă
Noi am rămas o poveste de pus în ramă
La fel ca orice poveste cu timpul ea se destramă.
Ai rupt bucăți din mine să te faci tu bine
Ești mult prea egoistă, te iubești prea mult pe tine
Noi am fost un tablou pictat în alb și negru
Un tablou pictat cu mâna stângă de-un pictor celebru.
Iubirea nu se minte
Iubirea nu se-nșeală
Iubirea doar se simte
Dar în timp o să doară
Iubirea nu e pură
Dacă cei doi se-nșeală
Iubirea e și ură
E dulce, e și amară.
Culorile-s mai pale, le schimbă timpul
Dar timpul a trecut iar eu încă îți pictez chipul
Tabloul nostru nu mai e de pus în ramă
Eu am pictat un demon și te-am văzut o icoană.
N-am înțeles nicio clipă motivul tău
Eu ți-am dat ce-i mai bun, dar tu mi-ai dat tot ce-i mai rău
N-am înțeles nici o clipă sufletul tău
Te-ai plictisit de ce-ai avut și-ai căutat altceva nou.
Ție-ți place minciuna, prea mult scandal și dramă
Să știi că infidelitatea nu te face doamnă
Ție-ți place să fii mereu complimentată
Să fii mereu cucerită, să fii mereu răsfățată.
Te-am pictat și-n litere, și în culori
Ai fost o muză și-am spus-o de-atâtea ori
Noi am fost un tablou pictat în alb și negru
Un tablou pictat cu mâna stângă de-un pictor celebru.
Iubirea nu se minte
Iubirea nu se-nșeală
Iubirea doar se simte
Dar în timp o să doară
Iubirea nu e pură
Dacă cei doi se-nșeală
Iubirea e și ură
E dulce, e și amară
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație destrămată, marcată de infidelitate și dezamăgire. Naratorul reflectă asupra iubirii pierdute și a durerii provocate de trădare, comparând relația cu un tablou imperfect.