https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniela-condurache-am-fost-doua-surioare https://versuri.pro/daniela-condurache-am-fost-doua-surioare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85529 →]]> Am fost două surioare
Cu fețe rupte din soare,
Mama cu greu ne-o crescut,
De drag la piept ne-o ținut,
Noi prin lume am plecat,
Rost în viață ne-am aflat.
Una-ncolo și-alta-ncoace,
Dar părinții ce pot face?!
Stau cu coatele pe gard,
Ochii lor triști parcă ard
Pe deal, pe vale privind
Poate ne-or vedea venind.
Te rog, surioara mea,
Vino-acasă de-i putea,
Nu mai sta printre străini
Să tot plângi și să suspini,
Că părinții noștri dragi
Ne-așteaptă venind și azi.

]]> https://versuri.pro/daniela-condurache-am-fost-doua-surioare/feed 0 https://versuri.pro/corneliu-coposu-surori https://versuri.pro/corneliu-coposu-surori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=73455 →]]> Surori,
Surori cu surâsuri senine, trecute prin mari vitregii,
Cu suflete albe, veline, cu farmec de dulci nostalgii,
Va caută clipa pustie, încrederea plină de dor,
Și ancora gândului, vie, în neostenitul ei zbor.
Lumina privirilor voastre străbate duios depărtări,
Cu sprijinul dragostei noastre, în noaptea de mari încercări,
Îmi caut în freamăt hodina și grabnic mă-ntorc înapoi,
Pe drum de-amintiri, în grădina trecutului, plină de voi.
Cât dealul de-ar fi suferința, nădejdea cât bobul de mei,
Frăția susține credința și dă așteptării temei.
Când filmul din cuget revine, pe fir de raboj viețuit,
Adun, împăcat lângă mine, imagini de neprețuit,
Tandrețea mea blândă și caldă, în daruri rodite de gând.
Statornice inimi curate, ce bateți la fel cu a mea,
Va cheamă iubirea de frate, din temnița aspră și grea!

]]> https://versuri.pro/corneliu-coposu-surori/feed 0 https://versuri.pro/conut-aurica-surorile-mele https://versuri.pro/conut-aurica-surorile-mele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=75256 →]]> Eu și surorile mele
Combinăm numai belele
Suntem puțin împreună
Dar pe chat ne auzim
Și acuma ne dorim
Doar să ne distrăm puțin.
Să ne strângem împreună
Și să facem chef o lună
Căci eu merg puțin pe acasă
Munca de aici nu mă lasă
Nu pot să dau cu piciorul
De aici îmi fac viitorul.
O dată pe an se pleacă
Mergem cu toți către casă
La surori și la nepoți
Să stăm puțin împreună
Să ne fie viața bună

]]> https://versuri.pro/conut-aurica-surorile-mele/feed 0 https://versuri.pro/claudia-torop-stelelor-surorilor https://versuri.pro/claudia-torop-stelelor-surorilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77018 →]]> Hai, stelelor, surorilor,
Va spun vouă că mi-e dor,
Voi sunteți surori cu mine,
Când neicuța nu mai vine.
Să mă ajutați și voi,
Să ne-ntâlnim amândoi.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.
Hai, mă rog la stele și lună,
Să facă pe drum lumină,
Că mă arde dorul greu,
Dorul de puiutul meu.
Să-i luminați potecaua,
Până străbate vălceaua.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.
Hai, luminează peste noi,
Cât mai suntem amândoi,
Zori de ziua se revarsă,
Își ia dorul și mă lasă.
Eu rămân lună cu tine,
Până vine iar la mine.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.

]]> https://versuri.pro/claudia-torop-stelelor-surorilor/feed 0 https://versuri.pro/camelia-sora-mea https://versuri.pro/camelia-sora-mea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=79091 →]]> Orice s-ar întâmpla
Sora mereu îți e aproape
Și la bine și la greu este
lângă tine.
Refren: Sora mea,
comoara mea
tu îmi alini inimaaa
tu la greu ești lângă mine
și tot ce faci, faci să-mi
fie mie bine [bis].
Nu știu cum să-ți
mulțumesc
că la greu m-a
ajuți mereu
mă sprijini
în tot ce fac
și mă ajuți mereu cu
drag

]]> https://versuri.pro/camelia-sora-mea/feed 0 https://versuri.pro/jack-kerouac-seara-de-primavara https://versuri.pro/jack-kerouac-seara-de-primavara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81836 →]]> Seară de primăvară –
cele două
surori de optsprezece ani.
Traducător Iulian Leonard

]]> https://versuri.pro/jack-kerouac-seara-de-primavara/feed 0 https://versuri.pro/steliana-sima-fir-ai-tu-strainatate https://versuri.pro/steliana-sima-fir-ai-tu-strainatate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=64601 →]]> Am un dor în inimioară
De căsuța de la țară
Dor de a mea surioară
Ce-a plecat peste hotară
De la vatra satului
La capul Pământului
În țara soarelui răsare
Și dorul mă arde tare
Ridică floarea de tei
Noi nu suntem câte trei
Of, ce dor mi-e surioara
Să te văd acasă iară.
Fir-ai tu străinătate
Tu desparți soră de frate
De sat îi înstrăinezi
De noi îi îndepărtezi
Și cu gândurile o mie
Mă-ntorc în copilărie
Azi odaia e pustie
Sora mea nu poa’ să vie
Printre văi și printre lunci
Unde am crescut de mici
Fugeam prin trifoiul ud
Mi-e dor glasul să-i aud, mai.
Îți amintești, surioara
Frumos ne jucam la țară
Ne puneam pe cap prin casă
Valul mamei de mireasă
Furam și luam bătaie
Scrinul mamei din odaie
În care ținea mărgele
Ce ne-mpodobeam cu ele
Azi cu dorul mă mângâi
Dulce-i viața de copii
Chiar de ești soră și frate
Așa-i viața, te desparte
Plânge mama și suspină
Că are o fată străină
Cu lacrimi udă Pământul
De la ea nu-i fuge gândul.

]]> https://versuri.pro/steliana-sima-fir-ai-tu-strainatate/feed 0 https://versuri.pro/maria-vaduva-floricica-de-pe-munti-patru-frati-patru-surori https://versuri.pro/maria-vaduva-floricica-de-pe-munti-patru-frati-patru-surori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68839 →]]> Floricică de pe munți,
Am fost opt frați la părinți,
Patru frați, patru surori
Și-am crescut ca niște flori.
Când ne-am făcut mărișori,
Patru frați, patru surori,
Am plecat din casa noastră
Cu ochii la zarea-albastră.
Taică și măicuța noastră
Puneți leandrii la fereastră
C-or veni la voi în zori
Patru frați, patru surori.

]]> https://versuri.pro/maria-vaduva-floricica-de-pe-munti-patru-frati-patru-surori/feed 0 https://versuri.pro/marin-ganciu-zboara-dor-calator https://versuri.pro/marin-ganciu-zboara-dor-calator#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68945 →]]> Zboară, dor, repejor
pân’ la al meu cuibuşor
hai, mai dor, călător.
zboară dor, peste văi
şi vezi puişorii mei
hai, mai dor, călător.
zboară dor, până-n sat
la părinţi ce i-am lăsat
hai, mai dor, călător.
pân’ la poartă, pân’ la prag
că ştiu c-aşteaptă cu drag
hai, mai dor, călător.
alină, dorule, alină
alină, dorule, alină
focul meu de la inimă
alină, Doamne, alină,
că am dor cât o fântână.
zboară, dor, peste nori
pân’ la fraţi, pân’ la surori,
hai, mai dor, călător.
peste munţi, peste văi,
poate-s cu dor şi ei
hai, mai dor, călător.
zboară, dor, nu mai sta,
pân’ la mândruţa mea
hai, mai dor, călător.
zboară, dor, şi-i vedea
dacă-i cu dor şi ea
hai, mai dor, călător
hai, mai dor, călător
zboară, dor, călător

]]> https://versuri.pro/marin-ganciu-zboara-dor-calator/feed 0 https://versuri.pro/mihai-eminescu-surori https://versuri.pro/mihai-eminescu-surori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70453 →]]> O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată,
Treci în faetonu-ți mândru… se mlădie nalta-ți poză.
Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză.
Ce frumoasă treci prin lume de-arătarea-ți luminată.
Ochii tăi cei mari și negri strălucesc de-o jună viață,
Fața-ți marmură lovită de răsfrângerea-aurorei,
Părul tău negru și luciu lin în respirarea borii,
În cununa lui de roze albe s-umflă și se-ncreață.
Șase cai la-a ta trăsură zbor prin vuietul mulțimii,
Care cu căciuli-n mână și cu gurile căscate,
Salută-n a ei cale pământească zeitate,
Tu surâzi. Te simți născută spre fericea omenimii.
Toți o știu asta, căci bună zic că ești, dulce copilă,
Că un ochi nu s-urcă-n lacrimi înspre tine în zădar.
Și ades când noaptea pune ochiul lumii otar,
Neștiută cauți praguri, scunde, vrednice de milă.
Dar deodată în mulțime, tu oprești ochiul tău mare,
De-o idee dureroasă al tău suflet e cuprins….
Spune înger, ce durere al tău suflet a atins,
De s-a întunecat deodat-a ta privire râzătoare.
O femeie din mulțime a-nălțat cu nepăsare,
Ochiul ei cel trist și rece, fața-i jun-adânc pălită,
Una din acele ființe, cu adânc dispreț privită,
Din pierzarea ei ș-aruncă ochiul bolnav, negru, mare.
Fără de nici o speranță curge viața-i otrăvită,
De eternă remușcare, de dispreț, de sărăcie,
Nici o rază de iubire în viața ei pustie,
Pur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilită.
Pata ei i-nchide pragul milei și a îndurării,
Chiar compătimirea goală, ce nimica nu pretinde,
Se întoarce de la dânsa – de la cea care se vinde,
Înainte-i și îndărătu-i mute-s ușile sperării.
Tu? Unde te-apropii, codrul se preface în grădină,
Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire,
Secolele coroanei tale cu regala strălucire
Pot s-ardice grâu din piatră și palate din ruină.
Ea? Născută în cămara unei sărăcii obscure
Și obscene; niciodată glasul blând al rugăciunii,
Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june,
Pe-a pierzării căi ei înșii o-ndreptară ș-o vândură.
În inima ei de mică semănat-a fost icoana
A corupției adânce… nici o rază de virtute,
Nici un sâmbure d-iubire. Lăcomiei cei astute
Unei mame desfrânate victimă căzu… Sărmana!
Da, da! De trei ori sărmana, căci cu toat-a ei cădere,
Fără de măsură-n lume… și cu toată desperarea,
Fără de măsură-n suflet… ea e bună… ochiu-i are
Pentru orice neferice lacrimi, milă și durere.
Ea de toți disprețuită, e în stare să se-nchine
La vederea-unei copile, ce-n biserică se duce.
Ar ruga ca să n-o uite-n închinarea ei cea dulce
Și ar vrea ca să-i sărute pentru-o vorbă-ale ei mâne.
Cu o față aspră, rece, mulțumita ea respinge
A sărmanului ce-ajută. Al ei ochi, pare că-ntreabă:
Merit și eu mulțămire? … Și-ntinzându-i mâna slabă
Ea îi dă tot, tot ce are, – și el râde când îl plânge.
În biserică de intră candelele aurie,
Pentru ea-s nepăsătoare… Albă ca peretele la ele,
Ea se uită… Numai apasă bătaia inimii grele,
Ar plânge? … ah lumea-ar zice cum că este fățărie.
De aceea doar cu mâna a ei inimă ș-apasă,
Cum o doare… Și nimica… nici un mod nu-i de scăpare,
Îndărătu-i desperare și înainte-i desperare,
Nici un ochi nu se abate la a ei viață-ntunecoasă.
O, Doamne! gândește-n sine, cei ce-azvârl cu pietre-n mine
Cum că drept și bun veghezi tu zic asupra tuturor….
Varsă-o rază, numai una din eternul tău amor
Într-a sufletului noapte și în inima-mi de tină!
Pulbere-s făr-de voință, inima mea pustiită,
Ah! nimic nu e de vină la cumplita mea viață,
Nici nu o simțeam în mine, când am fost dusă de brațe
Pe acea cale pierdută, ne-nturnată, pângărită.
Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde,
Cărui de model servește ea de-o Venere antică,
La privirea ei măreață, lui din mâni penelu-i pică:
Unde-am mai văzut – el zise – chipul tău Madona, unde?
Doar în fruntea mea? … Frumoasă ea era și cu uimire
S-apropie el de dânsa… un copil. Cu dinadinsul
El i-oferă a lui iubire… Rece ea privi la dânsul
Deși se topea-n dorirea-i sufletul de fericire.
Sunt căzută… gândi dânsa… nimeni nu s-uită la mine
Ș-aș avea dreptate-acuma în prăpastia-mi de-a trage
Pe orice om… Pe cei ce urăsc, da! …Dar ăst cap cu visuri drage
Cu gândirile-i mărețe…? Ah! lasă să mor mai bine,
Înviind pânza cea goală c-umbra gândurilor sale
Va uita curând pe-acea ce cu-amoru-i o îmbie
Merit să-i leg viața sfântă de-un moment de nerozie….
Binecuvântată fie dulcea ochiului tău jale!
Astfel este ea… ca tine! Totuși când tu treci cu fală
Împrejur, înainte-n urmă-ți urări lungi, fețe senine….
Ea? șuieru-unui nemernic, râsul fetelor bătrâne….
Arătând nepăsătoare… dar fiind atât de pală.
De-ai muri – ucisă doară de a florilor miroase
Ca de marmură un înger, în mijlocul domei nalte,
Pe un catafalc depusă, un popor ar plânge-ncalte
După sufletu-unui înger, după sfânta cea frumoasă.
Ea? de se va surpa moartă într-o noapte de beție
Prin ciocnirea de păhare și prin danțuri desfrânate,
Care par atât de veseli – și-s atât de desperate!
De-a muri, nici chiar în moarte liniște nu va să-i fie.
Nu – nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac
Poate că scheletul, care a purtat astă-avuție
De frumsețe și durere… preparat d-anatomie
Va face-un pedant dintr-însul. Și în urmă într-un sac
Va fi aruncat în groapa cea comună. O scânteie,
De a căreia viață n-a întrebat în lume nime!
Și sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime
Au mai tot aceeași soartă. Ce de plâns, ce trist-idee!
Semănați cu toate astea… e aceeași față blândă,
Ochii negri sunt aceeași, părul, brațul și statura….
E un joc, o ironie, ce-ntâmplarea și natura
A creat… sau este o noimă în ăst doliu, mai profundă?
Cine știi de nu ți-i soră… Dacă-n nopți de rătăcire
Însuși tatăl tău călcat-a peste pragul depravării
Și-un moment obscur născut-a astă fiică a durerii
Ce răspundere are-n lume așa-numita fericire.
Poate că prin sânge este mai aproape de-al tău sânge
Decât orice om în lume… Și când cugeți că-ntâmplarea
Lesne-ar fi putut pe tine să te nască-n depravare
Și pe ea-n leagăn de aur… sufletu-n tine se strânge.

]]> https://versuri.pro/mihai-eminescu-surori/feed 0