Surori,
Surori cu surâsuri senine, trecute prin mari vitregii,
Cu suflete albe, veline, cu farmec de dulci nostalgii,
Va caută clipa pustie, încrederea plină de dor,
Și ancora gândului, vie, în neostenitul ei zbor.
Lumina privirilor voastre străbate duios depărtări,
Cu sprijinul dragostei noastre, în noaptea de mari încercări,
Îmi caut în freamăt hodina și grabnic mă-ntorc înapoi,
Pe drum de-amintiri, în grădina trecutului, plină de voi.
Cât dealul de-ar fi suferința, nădejdea cât bobul de mei,
Frăția susține credința și dă așteptării temei.
Când filmul din cuget revine, pe fir de raboj viețuit,
Adun, împăcat lângă mine, imagini de neprețuit,
Tandrețea mea blândă și caldă, în daruri rodite de gând.
Statornice inimi curate, ce bateți la fel cu a mea,
Va cheamă iubirea de frate, din temnița aspră și grea!
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă surorilor, evocând amintiri dragi și legătura puternică dintre frați. Exprimă recunoștință și iubire pentru sprijinul și căldura oferite de-a lungul vieții.