Am fost două surioare
Cu fețe rupte din soare,
Mama cu greu ne-o crescut,
De drag la piept ne-o ținut,
Noi prin lume am plecat,
Rost în viață ne-am aflat.
Una-ncolo și-alta-ncoace,
Dar părinții ce pot face?!
Stau cu coatele pe gard,
Ochii lor triști parcă ard
Pe deal, pe vale privind
Poate ne-or vedea venind.
Te rog, surioara mea,
Vino-acasă de-i putea,
Nu mai sta printre străini
Să tot plângi și să suspini,
Că părinții noștri dragi
Ne-așteaptă venind și azi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de părinți, văzut prin ochii a două surori care au plecat în lume. Reflecția asupra trecerii timpului și a legăturilor familiale rămase puternice constituie nucleul mesajului.