Am un dor în inimioară
De căsuța de la țară
Dor de a mea surioară
Ce-a plecat peste hotară
De la vatra satului
La capul Pământului
În țara soarelui răsare
Și dorul mă arde tare
Ridică floarea de tei
Noi nu suntem câte trei
Of, ce dor mi-e surioara
Să te văd acasă iară.
Fir-ai tu străinătate
Tu desparți soră de frate
De sat îi înstrăinezi
De noi îi îndepărtezi
Și cu gândurile o mie
Mă-ntorc în copilărie
Azi odaia e pustie
Sora mea nu poa’ să vie
Printre văi și printre lunci
Unde am crescut de mici
Fugeam prin trifoiul ud
Mi-e dor glasul să-i aud, mai.
Îți amintești, surioara
Frumos ne jucam la țară
Ne puneam pe cap prin casă
Valul mamei de mireasă
Furam și luam bătaie
Scrinul mamei din odaie
În care ținea mărgele
Ce ne-mpodobeam cu ele
Azi cu dorul mă mângâi
Dulce-i viața de copii
Chiar de ești soră și frate
Așa-i viața, te desparte
Plânge mama și suspină
Că are o fată străină
Cu lacrimi udă Pământul
De la ea nu-i fuge gândul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o soră plecată în străinătate și nostalgia pentru copilăria petrecută împreună la țară. Evidențiază durerea separării și impactul emoțional asupra familiei.