sumbru

Georg Trakl – Decădere

de

Deasupra iazuluiPăsările călătoare s-au dus.Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.Deasupra mormintelor noastreSe apleacă a nopții zdrobită frunte.Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.Mereu răsună ale orașului albe ziduri.Sub arcada de spiniO, fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

Sshinobi – Sumbru

de

Sătul de zâmbete false, de măști deștepte trasePeste fețe proaste, de voci ce-mi fac capul vraiște.De fraieri ce împrăștie, ca din praștieUra sub formă pură, întrecând orice măsură.Mă țin de ținte, așa că țin-te că țintescCa un lunetist profesionist, n-am cum să greșesc.Gândesc, înainte să vorbesc și apoiPlec ca glonțul din pistol, nu mă opresc, … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Morgă

de

Ei zac așa, de parcă ar fi gata,acum, târziu, să afle-o faptă caresă-i înmănunche liniștii-nghețateși între ei s-aducă împăcare;căci parcă nu-i sfârșit în astea toate.Nu afli nume-n buzunări deșarte.Dezgustul de pe gurile uscatesă-l spele n-au putut; stă mai departe;dar într-atâta s-a schimbat; curat e.Și bărbile sunt mai țepoase-acuma,de gardieni mai bine tunse, numala privitori să … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Dezmoștenitul

de

(El desdichado).1854.Sunt sumbrul, văduvitul – sunt cel nemângâiat,Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:Mi-e astrul mort – lăuta-mi, cu ceru-i înstelat,Un negru Soare poartă – Melancolia – scut.În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat,Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdutȘi floarea dragă mie, în duhul cel uscat,Și bolta unde vițe măceșul a-văscut.Sunt Amor sau sunt Phoebus. … Citește mai mult

Gerard De Nerval – El Desdichado

de

Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,Sunt prințul Acvitaniei ce și-a pierdut moșia:Singura-mi Stea e moartă și-n cântu-mi înstelatRăsare-un Soare negru: este Melancolia.În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, BucuriaȘi floarea adorată de-un suflet sfărâmatȘi-umbrarul unde Roza se-mbrățișa cu Via.Sunt Amor sau Phoebus..? Lusignan sau Byron?De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea … Citește mai mult

Ion Caraion – Directorul Ceții

de

Cin’ te-o trece, dragule,să-i aduci aminte:noi monom și-n cagule,lungi ca din morminte.Ei – pătrați și țepenidoamne, să nu-i superi!mici pe lângă jnepeni,falși lângă ienuperi.Aerul aleneleîmproșca un zid.Acolo-am stat și-am murit,viermi rozându-mi genele.Ca-n sângele-atâtor antume,măruntaie de draci.Taci, e negură, taciși vraiște-n lume.Lacrime cu țintesorbu-le, retragu-le.Să-i aduci o! pragule,cui te-o sare, – aminte.Ei – călcâiul rece,borta ori … Citește mai mult