Sătul de zâmbete false, de măști deștepte trase
Peste fețe proaste, de voci ce-mi fac capul vraiște.
De fraieri ce împrăștie, ca din praștie
Ura sub formă pură, întrecând orice măsură.
Mă țin de ținte, așa că țin-te că țintesc
Ca un lunetist profesionist, n-am cum să greșesc.
Gândesc, înainte să vorbesc și apoi
Plec ca glonțul din pistol, nu mă opresc, tre’ să reușesc.
Privesc viitorul prin lupă, aștept ce vine după
Am inima înghețată ca un soldat pe câmpul de luptă.
Așez în tranșee, gânduri cu clișee
Și-am atât de multe încât nu ai tu idee.
Mi-ascund capul în glugă cu un zâmbet ciudat pe mutră
Pășesc într-un peisaj cu o imagine sumbră.
Și după, mă rătăcesc printre oameni tâmpiți
Unde părinții sunt copii și copiii-s amețiți.
De pizde cu inimi închise, majoritatea-s triste
Sau prinse în cuști de oțel, și-apoi ucise.
Privește cum întunericul îi cucerește,
Și zâmbește când le vede sufletul cum putrezește.
Ascultă natura cum plânge cu lacrimi de sânge
Oamenii își bat joc de ea, nimic nu le ajunge.
Iubirea-i o raritate și totuși vine din toate
Dar răul pozează inimi oricât ar fi de curate.
Uneori suferința duce spre fericire
Da’ ăsta e-un drum ce nu-l prea alege oricine.
Ai grijă la falsa iubire, duce la dezamăgire
Și-o să urăști tot, cum te urăști și pe tine.
De bine nu te-nvață nimeni, și cine te învață,
Înseamnă c-a trecut prin viață, știe cât e de zdreanță.
Deschide ochii minții, nu-i război fizic
Fii pregătit altfel, o să cedezi psihic.
Dacă cineva ți-a spus că viața e grea
Bine am venit în lumea ta
Acum fă cunoștință mereu cu realitatea mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume întunecată și plină de dezamăgiri, unde oamenii sunt superficiali și răul corupe totul. Artistul exprimă o luptă interioară cu realitatea crudă, îndemnând la conștientizare și pregătire psihică pentru a face față greutăților vieții.