stejar – Versuri.pro

Daniela Condurache - Prin Pădurea de Stejar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prin pădurea de stejar
E-o fată și-un militar,
Militarul îi călare
Și fetița-i pe cărare.
Și din gură-așa zicând,
Și din gură-așa zicând:
– Măi flăcău, du-mă călare
Că nu mai pot de picioare!.
Că-i drumul grunzuros,
Nu mai pot merge pe jos.
Și flăcău-așa spunea:
– Eu, mândruță, te-aș lua.
Dar mi-i calul dintr-o joi
Și nu poate duce doi,
Calu-i dintr-o sărbătoare,
Nu duce pe doi călare.

Dumitru Matcovschi - Cântec Bătrânesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și-am crescut un biet stejar
lângă-o apă de hotar,
și-am trecut din mâini în mâini
de-am slujit pe mulți stăpâni.
Am slujit stăpân bogat
mi-a fost slujba chin curat.
Am slujit stăpân străin
și slujba mi-a fost pelin.
Cel bogat că e bogat
ramurile mi-a tăiat,
mi le-a rupt, mi le-a ciuntit,
vergi din ele-a pregătit.
Cel străin, că e străin,
m-a săpat la rădăcini
Și cum m-a săpat, mi-a spus
că n-o să mai cresc în sus.
Noroc că mă știu stejar
și-am crescut din mine iar:
alte rădăcini am prins,
ramuri dese am întins.

Dimitrie Anghel - Stejarul și Vascul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Unui critic.
Pusese ani de zile să crească nalt stejarul.
Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul,
Dar dânsul singur știe în lumea lui umilă,
Ca un poet ce-adună visând filă cu filă,
Comoara lui de visuri, cât timp a fost să-ndure
Mâhnitul întuneric ce doarme în pădure
Pân’ să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună,
Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună.
El singur își amintește acum duios și cântă,
Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimântă,
Cumplitele furtune ce-odat’ îl cercetară,
Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară,
Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață,
Căci îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață
De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii,
Cu care să trezească tăcerile pădurii.
Duios își amintește, și crengile lui toate,
Asemeni unei harpe cu strune fermecate:
Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie,
Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie.
La cele patru vânturi ce plâng din boltă-n boltă
Sonor pornesc să cânte, când imnuri de revoltă,
Când cântece de lume, iar codrul cu mirare
Se pleacă și ascultă cereasca lui cântare.
Dar într-o zi de-odată, de sus din nalt de ramuri,
Un pripășit pe lume, un vâsc, un fără neamuri,
Trăind din însăși viața vieții lui, cu ură
A prins să-l dojenească. — „Ah, cum se mai îndură
Să-l mai asculte lumea!.. Ascultă-mă mai bine:
Să nu mai cânți de-acuma făr’ să mă-ntrebi pe mine
De vrei în cartea vremei să ai și tu un nume..
Norocul tău, sermane, că sunt și eu pe lume.”
Uimit a stat stejarul, și-apoi prins ca de-un zbucium,
S-a scuturat cu scârbă, și-n urmă ca un bucium
A prins prelung să geamă, să plângă și să-ngâne:
— „De cer să mă apropii tu m-ai lăsat, stăpâne,
Și glas ca să te laud mi-ai dat, dar dacă toate
Mi le-ai fost dat cu prețul să port un vâsc în spate,
Trimite-ți, atunci, Doamne, asupra mea furtuna,
Căci eu nu mai sunt vrednic să-ți port de-acum cununa!”

Alexandrina - După Pod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iar după pod, imediat,
Pe dreapta vezi o casă
În pragul casei un stejar
Cu rădăcina groasă.
Pe creanga lui, de-un picior
Va atârna o fată
Cu capu-n jos, în gura ei
E cheia fermecată.
Te vei urca pe-acel stejar
Cu capu-n jos, ca fata;
Vei întreba numele ei-
Speranța.
Vei săruta-o de trei ori
Speranța atârnată
Și fata îți va dărui
Cheia de la lacăta.
În vârful degetelor tu
Să nu trezești pe nimeni
Grăbit în casă vei intra
În casa cu lumină.
Să nu lași urme pe podea
Și să hrănești pisica
Iar mai departe vei putea
Să te descurci și singur.
(singur, singur, singur)

Sava Negrean Brudascu - Așa-i Românul!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Așa-i românul
Când se-nveselește
Cum e stejarul
Când înmugurește,
Așa-i românul
Când este iubit
Cum e stejarul
Când a înverzit.

Țara-i mănoasă
Și în fericire
Poate oricine
Să trăiască-n ea,
Și-al meu bădiță
Ce îl iubesc tare
E tot ce am
Mai scump în ea.

Trăiască țara,
Patria mamă,
Trăiască toate
Câte sunt în ea,
Trăiască toate
Cu mic și mare,
Și al meu bade
Ce îl iubesc tare.

Cântec din inimi
Către ceruri zboară,
Cântec din inimi
Ce-l cântăm mereu,
Cântăm fierbinte
Pentru-a noastră țară
Și pentru tine,
Scump poporul meu.

Stefan Augustin Doinaş - Miercuri