Spiritualitate – Versuri.pro

Daniel Turcea - Întruparea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Picătura
cea din rouă
nimeni n-o vedea cum vine.
Numai raza
negrăită
din vechime.
Adâncime
pogora într-însa
rază.
De departe
din vechime.
Ce atinge
înviază

Dumitru Matcovschi - Chemarea Zeilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doina rugăciune este, sfântă.
Rugăciune sfântă, ea se cântă:
se șoptește îngerește și se tace
ca o pace, ca o pace, ca o pace.
Doina toată firea este, firea:
veșnicia toată, nemurirea,
învierea este, învierea,
adierea cea mai blândă, adierea.
Doina e Duminica cea Mare,
e chemarea zeilor, chemarea.
Inima de soră și de frate,
lacrimă târzie și oftat e.
Doina, pururi tânără lumină,
rana cea din piept ea ne alină.
Doina, frunza totdeauna verde,
ea din lume ne adună, ea ne pierde.
Ea păcatele ne iartă, toate, toate:
vinovate și nevinovate.
Cerul dacă tună, dacă scapără,
ca pe niște puișori ne apară.
Doina pe cei slabi îi ocrotește:
mamă bună, lângă piept îi încălzește.
La răscruce, la răspântie de soarte,
ea din viață crește, nu din moarte.
Doina, cartea noastră de citire,
candela ce tremură subțire,
dor, un mare dor, dor de acasă;
piatră de mormânt, ea ne apasă.
Se vor trece toate, se vor spulbera!
Va rămâne doina! Dar și noi cu ea!
Va rămâne Nistru, răul cela sfânt,
care tot mai crește, tânăr, din pământ.

Dosoftei - Psalmul 132

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Psalmul 132.
Cine face zid de pace,
Turnuri de frăție,
Duce viață fără greață
Într-a sa bogăție.
Că-i mai bună, împreună,
Viața cea frățească,
Decât armă ce destramă
Oaste vitejească.

Lucian Blaga - Pelerinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pelerini prin Indii sunt.
Ei trec râuri, codri, munte,
și se fac ei înșiși punte,
când o țin spre locul sfânt.
Se adună norii, marea,
ca să-i vadă cum măsoară,
rând pe rând, a mia oară,
chiar cu trupul – calea, zarea.
Pelerini prin văi, prin mit,
La Benares, la Madura,
își întind în praf făptura.
Gândul lor e dovedit.
Omul nu-i decât măsura
unui drum de împlinit.

Ion Pachia-Tatomirescu - Zalmoxis al VII-lea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îți sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia-mi e sferă,
mi-e foton și-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,
mi-e soarele sur – îți sunt Dac-Pandur.

Soarelui din soc, de-andezit îi sunt scoc:
cerească supapă, Sarmis tot mi-adapă –
rege-i costoboc de sfânt poloboc,
balanță-i la Apă, nu-i romanic papă :
soare mi-i pe scoc, andezit mi-e-n soc..!

26 martie 1976 / 24 noiembrie 2013.

Rumi - Limpezimea Din Centrul Bobului De Rouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Limpezimea din centrul bobului de rouă
schimbă totul. Acum dragostea mea
nu mai are margini.
Ai auzit, se spune că există
o fereastră care se deschide de la
o minte către cealaltă; dar dacă nu există
perete, nu există nevoia de a construi o fereastră – sau un zăvor.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte

Gabriela Melinescu - Încă E Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încă e noapte și mă gândesc în întuneric
la prima zi a lumii.
La început a fost lumina
și lumina era întuneric.
Căldura era frig
și frigul absolut era căldură.
Întunericul deveni solid
captiv în forme bizare.
Acești doi ochi crescuți în cap
simt ce simte Pământul
când peste el crește verdeața.
Întuneric de lumină sunt
și pe colinele cărnii mele
răsare dimineața.

Spiridon Popescu - Definiție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sufletul meu? – / O modestă cameră de hotel / În care e cazat Dumnezeu ... →

Cezar Ivanescu - Ecpyrosis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pământule, Tu, Maica mea, şi voi,
Femei ale Pământului
care m-aţi legănat în pântece,
arde şi arde şi Sufletu-mi frige,
Sufletul meu strălucind
mai strălucitor
decât o mie
de miliarde de sori, –
arde şi-n veci nu se mistuie
de o mie de miliarde de ori,
Carnea mea cu ochii sfârâitori!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Urmași Străbuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-e frică pentru viitorul care-a fost
Când mă afund în cunoștințele incerte,
De timpul dus ce va urma de-un permafrost,
Sau de vom arde-n vreun sor, încet, în trepte.
Sunt îngrozit de ignoranța de prin școli,
Neîmpărtășind din știința din străbuni,
Uitând de genii, pe „dive” făcând idoli
Și demiurgi veroși, „regi” noi, dintre nebuni.
Regret indiscutabil timp pierdut
Să-nvăț percepte-n loc de experiențe,
Ce-aș fi avut câștig.. Eram mai priceput,
Precum bunica, din legende, prin pasențe.
Sunt încă un tomnatic de copil
Și-am frica de pieire într-un zadar
De-a nu trăi realu-n timp util,
‘ntr-o lume fără mall.. doar c-un bazar.
Deplâng fără de lacrimi ce va fi,
Că-ncep să calculez ani de trăit,
Cu gând la buni, ce debitau „prostii”
De gânduri nesfârșite, de-un sfârșit.
Suntem o umanitate-n cercetare
De trecut, un viitor plin mistere,
Ce ne-ar fi panaceu de dezlegare,
La ce nu știm! Ne prosternăm, a cere!?.
Ne redescoperim naivi urmași
De culmi, ce-n timp demult am fost deja,
Ca-ntr-un mister, nesățios atrași
De cum era.. Și vis ne e, la fel, de-a exista!..
22. 11. 2010