sonet – Versuri.pro

Dan Rotaru - Sonetul Ultimei Vieți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De tine mi-e departe și mi-e ger
că-i între noi distanță de o toamnă.
Poeții mor la fel ca tine, Doamnă,
atât că-și sapă singuri groapa-n cer.
Ce fericire-i când, de vrei să mori,
ca la un semn, în loc de lumânare,
la cap, ți-aprinde Dumnezeu alt soare,
iar groapa ți se-acoperă cu nori!
Iubind, poeții moartea și-o-nfiripă,
că-s zilnic doar durere și risipă,
imuni la beteșuguri pământești,
dar măcinați de gânduri îngerești:
cât păsări pot zbura doar cu-o aripă,
și tu, o toamnă, poți să mă iubești!…

Francesco Petrarca - Sonetul V [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O elogiază pe Laura inserând numele ei în versuri.
Când eu te chem șoptit, căci Amor scrie
numele tău în inima mea pură,
ca să te laud, iute-mi ies din gură
trei sunete ce-ncep să te descrie.
Căci e real, ai har, și ai mândrie,
ce-a ta valoare dublă o făcură;
Dar, taci, că sunt și alții ce-o plăcură,
finalul strigă, ce te circumscrie.
Și laudele repede te-așază,
pe-un piedestal de vorbe îndulcite,
ce onorează firea ta frumoasă;
încât și Apollo parcă se-mbufnează
că de-ale sale ramuri înverzite
nu se vorbește cu așa emfază.

Dan Rotaru - Sonetul Toamnei Risipiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-atâta toamnă părăsită-n jur,
încât să te iubesc mă apucă frica
să nu rămână-n urmă mai nimica,
iar sufletul, al trupului cusur.
Nu mă iubi decât cât tu socoți,
iar inima cât să te-ntinzi ți-o lasă!
Mă-auzi cum mă-ntomnez și nici nu-ți pasă
că peste timp, să treci, nici tu nu poți.
Nu te încrede-n visul nevisat,
cât suntem, tu – stăpână, eu – argat,
care în șapte nopți din săptămână,
prin întuneric se târăsc de mână
tot căutând ce Dumnezeu le-a dat,
sperând că astfel moartea și-o amână!

Ion Pillat - Scutul Minervei XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

XII.
Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,
l-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol.
Și pe Acteon care-i pândise trupul gol,
prin câinii lui Diana l-a osândit să piară.
Chiar Prometeu, când slăvii a smuls un foc în pară,
el ce s-a vrut năprasnic al omenirii sol,
pe stânci legat de Joe cu vulturii ocol,
hrăni flămânde ciocuri din fierea lui amară.
Și totuși nu mi-e teamă, în-nalta mea trufie,
comoara ta în versul sonetelor s-o fur,
în suflet când eroii Helladei îmi învie.
De-a pururi în lumina senină urcă zborul,
pe veci văd ochii minții tiparele de-azur,
când focul fără moarte îl ține răpitorul.

Dan Rotaru - Sonetul Ultimelor Zece Secunde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să te întorci, azi, ochii mei te-așteaptă,
de-ai sta o viață, nu s-ar sătura
și-n fața ta, sfios, m-aș închina
încet, ca un stângaci cu mâna dreaptă.
E între noi atâta depărtare,
că seminții nu pot s-o strângă-n sul,
de-o trece sufletul, mi-l ia și du-l,
că-s înecatul scos la mal de mare!
Când mi-e de tine cald de prea mult rece,
ascultă, cum spre moarte timpu-mi trece,
doar câteva secunde se opresc.
să vadă de mai știu să te iubesc:
hai, numără-le, nu-s mai mult de zece,
atât, dar cât un veac mă urgisesc!

Heinrich Heine - Privind Ochișorii Iubitei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Privind ochișorii iubitei, focoșii,
Compun excelente canzone.
Pe arcuirea guriței ei roșii,
Fac cele mai bune terține.
Cântând obrăjorii iubitei, frumoșii,
Fac cele mai splendide stanțe.
O inimă dacă iubită-ar avea,
Aș scrie-un sonet drăgălaș despre ea.
Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului, 1963

Dan Rotaru - Sonetul Celei Care Mă Are

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De n-ai fi tu, n-ar fi nici vorbe-n șoapte
și-un vacarm de voci m-ar chinui,
nici orele să le împart n-aș ști,
pe anotimpuri, între zi și noapte.
De n-ai fi tu, n-aș încăpea de îngeri,
de n-ai fi tu, n-aș ști de Dumnezeu
și ochii-acoperiți mi-ar fi mereu
de lumile pierdute în răsfrângeri.
Cât de departe-i inima, zi tu,
când bate-o dată Da, de zece Nu!
De n-ai fi tu, n-ar fi nici întâmplarea,
și-apropiată-ar fi și depărtarea.
Să mă aduni de unde ești, te du,
că azi mă dor și pașii și cărarea!

Rainer Maria Rilke - Sonetul XXII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu noi viața-și mâne,
imboldul, dar clipa
măsoară și pripa
și-n veci ce rămâne.
Ce trece-n neștire,
curând irosit,
nu e plăsmuit
spre sfânta rodire.
Tineri, cutezanța
nu-i izbânda plină
în zbor să vă poarte.
Cumpănă-i speranța,
beznă și lumină,
și floare și carte.

Dan Rotaru - Sonetul Ca Un Psalm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din trupul tău, nimic nu-mi prisosește.
Nici prea devreme nu-i, nici prea târziu
să-auzi că-n inimă, ca-ntr-un pustiu,
nisipul, de o vreme, rana-mi crește.
De vrei să ne iubim ca-odinioară,
să vii să schimbi fitilu-n lumânări,
iar ochilor, le pune noi cătări,
și-n lume, noapte fă mai de cu seară!
Întârzie în el, că nu-i păcat,
de trup, de-i patul suprasaturat!
Iubește-mă tăcând, ca-n mănăstire,
citește-mi gândul ca pe o psaltire
în care Dumnezeu s-a arătat,
să-avem cu El finala întâlnire!

Gheorghe Tomozei - Sonet Simplu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E o carte
în care se cade
să le ştiu adunate
viaţă şi moarte
Ca două, poate,
de cană toarte,
deşarte
şi adevărate.
Ei sunt, ca-n vis
un zid pustiu
de paradis
nins cu târziu.
şi-aşa mă las scris
de cartea ce-o scriu.