Versuri corectate și adnotate
Lui Constantin Tănase.Mai groaznice ca zidulSunt, iatăFerestrele prin careNu se vede decâtSoldățoiul de pazăTropăind afară de frigCu arma la piept.Oh, voi încovoiaților robiDin mănoase câmpii,Din fabrici,Frații mei, careNici nu crâcniți măcar!Cu hoitulAcestei zile porcoaseÎmi vine în voi să arunc,În voi, în voi, în voiÎn care tăcereaTropăie de frig!
Pe-acest craterdin argint pur –cerut de Heraklides,să-l pună-n casa luicare e decoratăcu mult gust –sunt flori de preț,pârâuri și boschete.În mijlocul decorului,un tânăr frumos,gol și senzual,c-un picior încă-n apă,iese din râu. –O, amintire, cât te-am imploratsă-mi vii în ajutor,spre-a reproduce-ntocmaichipul acelui tânărpe care l-am iubit.Nu e deloc ușor,trecut-au vreo cinsprezece anidin ziua-aceea când,soldat fiind, căzut-ala … Citește mai mult
N-ai dovedit să guști din mierea viețiiLa douăzeci și trei de ani neîmpliniți.Obuzele curmat-au raza tinerețiiȘi-acum privesc la ochii tăi cuminți.E noapte-adâncă și luceafărul fierbinteÎți șterge sângele pe fața ta ușor.N-ai dovedit să-mi spui nici câteva cuvinte..Privind la tine mă străpunge un fior.Și ce să-i spun eu mamei tale, frate?Doar într-o zi plecat-am amândoi.Viața-mi ocolită-a … Citește mai mult
A-nțepenit c-un șold zdrelit… Dar cât astat așa, nu știe… Simte cald în spate,nu-i pare rău, din tot, decât atâta:că la apel, în seara asta, o să lipsească poate…În pieptul brun, el rumegă tristețecu glomotog de sânge sau tutun,când vrea să meargă-l trage – căpcăun –pământu-n jos, dușman pe tinerețe.Prin sânul rupt îi curge că … Citește mai mult
Ai stat în mâini multe în gări multeamintirile sunt noroiul omuluiștii cum se bat cuie cum se cară pietre și morțiun asin o côtigă o cazma un soldatasinul a plecat să moară-n pustietatecôtiga s-a prefăcut în horoscopîn cazmaua cu coada ruptă va-nflori rapițalopata-i banda rulantă a oboseliidin care moțăie soldatul.știi cum se fac palatele și … Citește mai mult
Vârf de Lance.Priveste,Să vezi cum vei muri,În acest deșert pustiu,Sub focul inamic.Ia-ți adio!De la tot ce ai știut,Până la ultimul cartuș,Acum, trebuie să lupți!Bezna,Se sparge în orizont,Iar răgnetul de tancZdrobește tot în calea lui.Fără milă!Învață să uciziȘi apasă pe trăgaci,Privind inamicul în ochi.Norii,De cenușă și de fum,Trăiești încă o ziSă le lași în urmă.Zi de … Citește mai mult
Un soldat…Un soldat ținându-se cu mâinilede marginea unui nor…De bocancii lui, cu mâinile încleștatese ține alt soldat. De bocancii luialtul, apoi altul, apoi altul și altul,și-așa până-n miezul pământului.Eu mă las s-alunec pe șirul lorca pe-o frânghie,și-alunecând, cataramelecenturilor lor, îmi zgârie fața.Și-alunecând, îmi zgârie pieptulși-alunecând, alunecând, îmi sfâșiefâșii de carne,și-alunecând, alunecând rămâne din minenumai scheletul.Când … Citește mai mult
Soldatul mărșăluia, mărșăluia,mărșăluiapână cândpână la genunchipicioruli se tocea, i se toceai se toceapână cândtrunchiulpână la coastei se tocea, i se toceai se toceapână cândpână la sprâncene orbeaorbea, orbeapână cândpărul lui iarbă neagră eraiarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneași o pășteași o păștea, și o păștea.I-ha-ha, i-hai-ha.
Poetul și soldatul.Poetul ca și soldatulnu are viață personală.Viața lui personală este prafși pulbere.El ridică în cleștii circonvoluțiunilor luisentimentele furniciiși le apropie, le apropie de ochipână când le face una cu propriul său ochi.El își pune urechea pe burta câinelui flămândși îi miroase cu nasul lui botul întredeschispână când nasul lui și botul câineluisunt totuna.Pe … Citește mai mult
Nu știu de ce crezisoldat, te urăsc,dacă suntem același lucruyo,tú.Ești sărac, eu sunt;Eu sunt de jos, tu ești;De unde ai,soldat, te urăsc?Mă doare că uneori tuuiți cine sunt;Doamne, dacă sunt tu,la fel ca și tu ești eu.Dar nu pentru asta euTrebuie să-mi fie dor de tine, tu;dacă suntem același lucru,yo,tú,Nu știu de ce crezisoldat, te … Citește mai mult