18 ani, o vârstă imatură
În care să strângi pușca și să gândești cu ură
Să fii erou al neamului sortit
Să-ți vezi prietenul rănit.
Atât de tânăr și tot trimis în luptă
Căci viața nu a fost și nu va fi mai blândă
Și zi de zi să fii împins în război
Trecând prin tranșee pline de noroi.
Ca un copil orbit de furie lovește
Încarcă arma, strânge din dinți, ochiește
O viață dură, iar dacă doare, doare
Să vadă oameni morți și călcați în picioare
Acum lăsat fără părinți, prieteni sau frați
Privește luciul armei, în față doar soldați
Plecat din nou pe front și camarazi în spate
Gândește doar la pace și dincolo de moarte.
Pleacă pierdut în oaste
Cu tăieturi pe coaste
Și poate pare o dramă
O poză într-o ramă
Te uiți pierdut la un soldat cum zace
Dar tragi un glonț gândindu-te la PACE.
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile războiului văzute prin ochii unui tânăr soldat. El este traumatizat de pierderi și violență, dar încă tânjește după pace, chiar și în mijlocul conflictului.