Auzi, bade, trenul vine
Și te ia de lângă mine,
Te duce tare departe
Pe un an și jumătate,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul!.
Îți dau, bade, o floricea
Care s-o porți la manta,
La manta și la tunică
Să-ți pară armata mică,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul!.
De cu zori până-n chindie
Aștept poștașul să vie
Cu scrisoare de la tine
Ca să știu cât ți-i de bine,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul!.
Și eu să-ți scriu înapoi
Ce mai este pe la noi,
Cine-o mai plecat soldat
Și ce nunți mai sunt în sat,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul!.
Liberare, liberare,
Te-aștept ca o zi cu soare,
Să vii, bădiță, în sat
Că-i mult de când ai plecat,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul,
Să lași haina de soldat
Pentru alți flăcăi din sat,
Of, of, of, bădiță, greu îi dorul!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de băiatul iubit plecat în armată. Ea așteaptă cu nerăbdare întoarcerea lui și îi promite să-i scrie despre evenimentele din sat.