Marin Sorescu – Socrate
Ce frumoasă ești azi,Soră cucută,Ce-mi crești atât de firescSub fereastră!În mlădierea taliei tale,Toate vechile buruieni de leacTriumfă sălbatic.Și pe deasupra ești din ce în ceMai cultivată.
Versuri corectate și adnotate
Ce frumoasă ești azi,Soră cucută,Ce-mi crești atât de firescSub fereastră!În mlădierea taliei tale,Toate vechile buruieni de leacTriumfă sălbatic.Și pe deasupra ești din ce în ceMai cultivată.
De la primul drum de piatră, până la ultimul vers,Regres a fost din mers sudat cu subînțeles,Uneori, efemer, înaintezez în van cu scop,De-asta sursa de noroc aduce unic izotop.Instinctul dă de știre a neclintire,Când amintirile pier, noi rămânem o amintire.Așa că nu-mi înlănțui imaginația-n predici,Contează timpul dacă pentru tine nu-l dedici.Am preferat să rămân aici … Citește mai mult
Socrate, marele-nțelept,De construit se apucase.Dar cunoscuții, pe nedrept,Îi tot găseau mereu ponoase,Căci oamenii-s croiți pe prici.Și mulți spuneau că li se pareCă-s încăperile prea mici,Când omul e atât de mare!Socrate le-a răspuns, aici:– Așa cum sunt, de-aș fi măcar în stareSă le ticsesc cu-adevărați amici!Avea dreptate mare Socrate, așadar.Mulți se numesc prieteni și-n casă îți … Citește mai mult
Ce este această lume,Otilio, să-mi spui!Neantul face glumeFiind un demon haihui.Ce este această lume?.Te-ntreb unde e anulCând prin salon jucaiSau răscoleai brusc pianulCa pe un stol de cai?Te-ntreb unde e anul!.Am în acest albumUn fir de-aur curat,Din părul tău – un fumDe mult evaporat –Am în acest album.Consult toți filozofii,Pe Platon şi Socrate,Să ştiu dacă … Citește mai mult
Din adevăr zidit-am academii,Scut mi-a dat Pallas, Phoebus raze calde,iar Prometeu o mână de smaralde,din piscul ce nu-l suie pământenii.Mi-e templu gândul, vorba mea herald eși ca pe-un vin mi-o sorb atenienii.Și-acum eu gust licoarea buruienii,azururi și miresme să mă scalde.Și mor sublim, sub raze înțelepte,în simetria clarelor exemple,visând columne dorice mai drepte,mai somptuoase și … Citește mai mult
Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate!Destul atenieni! Sunt numărateAcele vise ce vor tălmăciLugubrul roiului de zi cu zi.De unde v-a venit ideea proastăCă peștera-i de vreme de năpastă?Căci iată idolii trecând mereuCătre grădina unui dumnezeu.Ce n-a fost, nu e, nu va fi,Ci-i doar un sâmbure de piatră griUitată parcă-n colț lângă trepiedeSă-i fie de haram … Citește mai mult
Iar când l-au văzutcă-și privește atent chipul înoglinda cupei cu cucutăl-au întrebat: „Ce faci?”„Mă uit la un om”,le răspunse…
Când se întâmplă să nu scriu despre gramaticădespre cuvinte înaripatesau propozițiile subordonate circumstanțiale de locde timp, de mod, de cauză, de scopdespre circumstanțiale condiționaleconcesive, consecutivesau despre simple propoziții circumstanțiale de poezieci scriu despre Homerori Socratesă zicemtoate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca.supra-înțelesuri..
Pentru ce îl cinstești mereu, sfinte Socrate,Pe tânărul acesta? Ceva mai măreț nu cunoști?Pentru ce ochiul tău îl priveșteCu dragoste, ca pe un zeu?Cel ce-adânc a gândit, mereu viața iubește,Înalta virtute-o-nțeleg cei ce-n lume-au privit,Și se-ntâmplă că ades ÎnțelepțiiLa urmă tânjesc spre Frumos.
Și acum, domnii mei,Un cuvânt vă voi da peste suflet și minteOricărei adânci metafizici să-i fie cheie,alfa și omega.(Așa le vorbi studenților săi bătrânul profesorLa lecția de închidere a mult căutatului curs).După ce am studiat și vremea nouă și vremea veche,sistemele grecilor antici și cele germane,După ce am buchisit și-am vorbit despre Kantdespre Fichte și … Citește mai mult