Marin Sorescu - Socrate
Ce frumoasă ești azi, / Soră cucută, / Ce-mi crești atât de firesc / Sub … →
Ce frumoasă ești azi, / Soră cucută, / Ce-mi crești atât de firesc / Sub … →
De la primul drum de piatră, până la ultimul vers, / Regres a fost din … →
Socrate, marele-nțelept, / De construit se apucase. / Dar cunoscuții, pe nedrept, / Îi tot … →
Din adevăr zidit-am academii, / Scut mi-a dat Pallas, Phoebus raze calde, / iar Prometeu … →
Ce este această lume, / Otilio, să-mi spui! / Neantul face glume / Fiind un … →
Când se întâmplă să nu scriu despre gramatică / despre cuvinte înaripate / sau propozițiile … →
Pentru ce îl cinstești mereu, sfinte Socrate, / Pe tânărul acesta? Ceva mai măreț nu … →
Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate! / Destul atenieni! Sunt numărate / Acele vise ce … →
Iar când l-au văzut / că-și privește atent chipul în / oglinda cupei cu cucută … →
Și acum, domnii mei, / Un cuvânt vă voi da peste suflet și minte / … →