Versuri corectate și adnotate
1. La marginea pantei abrupteLa un han s-a oprit un străin(Era trist și avea hainele rupte, ooooȘi pe masă o cană cu vin)(x2)2. Un străin ce-nconjoară (azi) pământulStai la mine, rămâi doar un ceas(Să te-ntorci înapoi nu ai unde, ooooÎnainte să mergi ți-a mai rămas)(x2)3. Mi-amintesc de o vară fierbinteDe-o pădure cu muguri pe ram(Mi-amintesc … Citește mai mult
Îți e dor, ai fost îmbătată de amorȘtiu, nu-ți e ușor, dar nu folosi cuvinte fără rostCă e un prost, că pentru el ți-ai pune viața contra-costE doar un fost, nu e înger, n-are aripiE doar actorul principal în lumea ta cu patimiSpune-ți doar atât „nu-mi pasă” oricărei lovituri ce se ivește-n viațăÎnvață că sentimentu-i … Citește mai mult
Acum e invulnerabil ca zeii.Nimic pe pământ nu poate să-l rănească, nici lipsa iubiriiunei femei, nici ftizia, nici neliniștile versului, niciacest lucru alb, luna, pe care nu mai este dator să-lprindă în cuvinte.Înaintează încet pe sub tei; privește balustradele și porțile,nu pentru a și le aminti.Știe acum câte nopți și câte dimineți îi mai sunt … Citește mai mult
Erau doar niște copiiCând s-au cunoscut, se iubeau inocentCu toate că n-ar fi știut că povestea lorVa tulbura minți lucideȘi va deprima veșnic chipuri fericitePentru ea, el eclipsa mereu orice alt băiatCăci vedea în el un suflet sincer și devotatÎl făcea să râdă în cel mai trist momentL-a făcut să prindă viață când privea absentȘi … Citește mai mult
La apusul soarelui, mi s-a spus,Trebuie să-mi tai venele.Acum e abia prânzul,Mai am de trăit câteva ore bune.Ce să fac,Să-i mai scriu lui Lucilius?Nu mai am chef.Să mă duc la circ?Nu-mi mai trebuie nici circ, nici pâine.Să prevăd destinul filozofiei?A mai trecut o oră,Au mai rămas încă patru,Apa clocotește în baie,Casc și mă uit pe … Citește mai mult
Cum se frământă strada în orașulCu fabrici, cu mașini și cu blocuri.Cum taie vântul,Ascuțit,Rețea de sârme, de antene, de lumini.Cum cad de vii, din înălțimiDurerile-nfășurate-n patimi.Cum mor pe străzi atâtea suflete nevinovate.Un răzvrătit,S-a spânzurat aseară-ntr-un copac,Crezând că-i vine vieții hac.Era un visător sărac.Dar viața i-a-nvinețit grumazul,Și-n hazulCelor ce-or veni să-l vadă,I-a tras din limbă-afară jumătate.Nici … Citește mai mult
Ți-ai uitat, Doamne, în omsclipătul sculei tale de-argint,ca un chirurg distratce coase-n pielea pacientului bisturiul și foarfeca.Altfel de unde această disperare fără adresă,ironia acestor lacrimi de împrumut?Epilepticul electrocutat de un îngerrămâne gravid,dar cine să-l moșească și să-i scoatăreveria din tâmplă?Sinucigașul din melancoliese aruncă de pe catedrala Notre-Dameși strivește-un copil în cădere.Cine l-a condamnat în zbor … Citește mai mult
Iar dacă limita e cerul, să n-o spui unui îngerAșa se termină povestea ta și știi că-ajungeSă primești o veste într-o dimineațăCare să te lase brusc marcat pe viațăÎcerci să treci peste, ea trecuse-n neființăÎn oglindă acum priveai cu umilințăCu bună știință ți-ai dat singur sentințaNejudecat de oameni ci de propria conștiințăVoiai să întorci timpul … Citește mai mult
Cei mai buni dintre noi mor de propria lor mânăDoar pentru a evada –cei rămași în urmăNu vor înțelege niciodatăDe ce cinevaAr dori vreodatăsă scapedeei.
Clopotul anunță cu un sunet ușorViitorul.. mă duce la mormânt.Calul în fața morții precupețeșteȘi de departe sună o talangă..Iarna este aproape, copitele-s tocite,Aripile fără pene refuză zborulS-au spart stelele, ulciorul e crăpatMormântu-i doar o mlaștină..E ziuă.. este noapte –Clopotului care păzeșteIntestine și oase prăfuite –Plânge..Tăcere jalnică,Jalnică moarte,Patetică vrere..Suicid -.Viitoru-ndepărtat,Noiembrie-i aici…. brațele Domnului..