Am început să aruncăm valori morale,
Să lăsăm orice obstacol să ne stea în cale,
Hai să încercăm să gândim în afara cutiei,
Să păstrăm legile firii,
Să dăm frâu liber gândirii,
Un orb te poate duce în locuri de neimaginat,
Poți conduce o mașină asamblată de un imobilizat
Deci viața ta depinde de un om handicapat,
Ai realizat… realizează că ai evoluat,
Că nu mai ești la statul de om de cromagnon,
Priveste omul de lângă tine precum același om
Ce-și trăiește viața fără o mână sau un picior,
Ce-și întreține familia umil din cărucior,
Dar nu… tu continuă să disprețui să renegi
Oameni ca și tine ce respectă aceleași legi,
Mergi pe culoarul tău ei își urmează calea
Și într-un final îți vor arăta ce înseamnă cu adevărat mișcarea.
Cum poți să renegi oameni ce au fost mai puțin norocoși ca tine?
Sunt oameni normali cu care soarta a fost nemiloasă,
Cunosc invalizi ce au realizat mult mai multe decât oameni perfect sănătoși
Ce își întrețin familia dintr-un stadiu umil și totuși…
O fac mai mult decât onorabil,
Acum ce părere ai chiar crezi că ești în măsură să judeci?
Mai gândește-te…
Vrei să faci rău celor din jur, vrei să te răzbuni
Vrei să dezlănțui răul pe care în tine demult îl aduni
Vrei să îi faci să regrete să creadă că nu te-au meritat
Vrei să le dai o lecție să vadă că nu-i de jucat
Mergi până la capăt sau speri într-un final să fii salvat
Durerea e prea mare, pare imposibil de suportat
Dacă crezi că asta e ultima soluție te-nșeli
Mort nu ai cum să întrebi nu ai cum să-nveți din greșeli
Nu fiți răi oameni buni oricine are mult de pierdut
Mă sperii când trece o salvare, mă tem să nu fie în ea vreun cunoscut
Depinde cum vezi viața din inocența unui copil
Sau din singurătatea și răceala unui azil
În trenul vieții până la capăt de unde ai căutat iubire
Nu mai ai pentru ce să trăiești nu ai să le simți în neștire
Nu renunța la darul de a trăi când prea tare o să te doară
Însă cu toții suntem sătui de morală.
Multor oameni le-a trecut prin gând să se sinucidă
Nu s-au gândit ce lasă în urma lor
Li s-a părut justificat să își ia viața
Te rog… te implor… mai gândește-te
Poate peste ceva timp nu vei mai același gest.
Sunt sigur că ai să găsești lucruri pentru care merită să trăiești.
Nu-ți bate joc de viața ta destul își bate ea de toți
Ce e interzis e atractiv da lasă în urmă oameni morți
Nu mai tu poți pune în practică ce socoti, că mintea n-are porți
Deci învață să te comporți cu toți
Da cel mai important cu tine
Se scad zile cu bile cu prafuri sau pastile
Dictează-ți singur soarta pune totul sub lentile
Niciodată împins de la spate ca scaunu’ cu rotile
Deci înțeapă-te singur că nu trebuie să te înțepi
Conștientizând sfârșitu’ o să refuzi să începi
Ai mii de exemple în față de oameni privați de viață
Cu ace în vene sfârșește și trece ca fanta cu gheață
Ca în ultima instanță să nu o arzi în ambulanță
Alimentat doar de speranța de rațiunii importanță
Învață din exemple când experiența-i fatală
Însă cu toții suntem sătui de morală
Bă, tu chiar ești nebun?
Cum să-ți faci singur rău?
Poate că e tare la început dar… merita?
Nu știu da… tu îți iubești părinții?
Poți să îi vezi suferind din cauza ta
Și până la urmă pentru ce?
Mai bine bea sau ia-ți o femeie
Nu zic că e la modă sau… că suntem în hip-hop da e viața ta.
Sensul versurilor
Piesa abordează teme profunde legate de viață, suferință și moralitate. Îndeamnă la reflecție asupra valorilor, a perspectivei asupra vieții și a importanței de a nu renunța în fața greutăților, subliniind impactul acțiunilor noastre asupra celor din jur.