La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist și avea hainele rupte ooo
Și pe masă o cană cu vin.
Omule bun ce înconjoară azi pământul
Stai la mine, rămâi doar un ceas
Să te întorci înapoi nu ai unde o o o..
Înainte să mergi ți-a rămas
Să te întorci în apoi nu ai unde o o o..
Înainte să mergi ți-a rămas.
Mi-amintesc de o vară fierbinte
De o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni și de iubită o o o.
Și de-o casă cu mama la geam.
Mi-amintesc de prieteni și de iubită o o o.
Și de-o casă cu mama la geam.
Și am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Și mă-ntreb dacă apa e adâncă o o o..
Să mă-nec azi cu jale cu tot.
Și mă-ntreb dacă apa e adâncă o o o..
Să mă-nec azi cu jale cu tot.
Sensul versurilor
Un străin trist ajunge la un han și își amintește de trecut, fiind copleșit de amărăciune. El contemplă suicidul ca o evadare din suferință.