Snoppy – Tu Știai…

Îmi pare rău că poate nu am fost tot ce ați vrut
Deși sunt împlinit cu mine și mai mult nu am cerut
Am fost un chip cioplit, dat un pic cu farduri
Și am avut o viață ca la 100 de metri garduri
Îmi cer scuze în primul rând familiei ce am iubit
Și sora mea se știe, că în final eu i-am zâmbit
Îmi cer scuze amicilor ce mă așteptau în miez de seară
Să facem poate o bere și o țigară
Îmi cer scuze acelora ce m-au iubit, dar mă urăsc acum
Eu n-am vrut doar bine și s-a prefăcut în scrum
Va port și acum în suflet și vars lacrimi câteodată
Zâmbind sentimental cu gândul la ce-a fost odată
Fără lacrimi de durere de la voi, nici suferința
Am avut parte de ele cât am trăit, aș vrea credința
Că unde eu mă duc e totul cald și numai soare
Și frigul morții îl las închis, în scrisoare.
Pierdut prin cer, n-o să mă pot odihni
Și alerg în infinit, un infinit de zile orice-ar fi
Voi ști că am lăsat cuvinte pentru a vă liniști
Și am plecat cărând povesti și ale mele nebunii
Pe geam pictez cu sânge un trist apus de soare
Visele împlinite se destramă la ultima țigare
Nebunia mă sufocă, văd chipuri ale morții
Ma cheamă cu ele, gravate în lanțuri pe toți pereții
Îmi omoară tot, sufletul și mințile
Îmi lasă doar forța să-mi curm, suferințele
Viața, un scurt metraj, apare ca o fantasmă
Secvențe triste mă atrag cu a morții mireasmă
Și nu încercați să mă înțelegeți, nici eu nu mai pot
Știu doar că nu mai suport și am puterea să termin tot
Timpul meu s-a scurs acum, clepsidra-i spartă
Nisipul amintirii mele se pierde-n vânt și pun punct îndată.
Sper ca atunci când voi fi ajuns în rai
Diavolul să nu afle ca am murit
Deși tu știai… minte-l… minte-l în față
Cum ai făcut cu mine mereu
Continuă să trăiești tu
Din amintirea și dorul meu..
By Snoppy

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul unui om aflat în pragul morții. El își cere scuze celor pe care i-a dezamăgit și descrie starea sa de suferință și disperare, culminând cu decizia de a-și pune capăt zilelor.

Lasă un comentariu