Iar dacă limita e cerul, să n-o spui unui înger
Așa se termină povestea ta și știi că-ajunge
Să primești o veste într-o dimineață
Care să te lase brusc marcat pe viață
Îcerci să treci peste, ea trecuse-n neființă
În oglindă acum priveai cu umilință
Cu bună știință ți-ai dat singur sentința
Nejudecat de oameni ci de propria conștiință
Voiai să întorci timpul odată cu gândurile
Când pe umăr îți stătea și-ntre voi scândurile
N-aveai curaj să spui ce s-a întâmplat
Căci nimeni nu știa de ce în noapte a plecat
Ai încercat să afli de ce n-au resuscitat-o
De ce n-au ajuns mai repede, de ce n-au ajutat-o
Iar doctorul te-a executat ca un călău
Când ți-a spus că-n ea creștea copilul tău
De parcă n-ar fi fost de ajuns primul șoc
Te simțeai de parcă-n tine n-aveai loc
N-aveai servici, nu rezistai, nu te țineau
Prietenii îi aveai aproape doar când te acuzau
Începusei să furi, să vinzi, faceai bani grei
Dar amarul nu se înecă-n ei (nu)
Drogul preparat ziua te anestezia
Dar ajungeai acasă, plângeai și mai spărgeai ceva
Mai trăgeai ceva dar tot n-avea efect
Același om trist în mediul lui infect
Același om care ieșea seara
…
Cu drogu-n sânge și orbit de ploaie
Cu apa murdară curgând pe el șiroaie
Mergând pe bulevard trecându-l bulversat
S-a aruncat în fața unei mașini și-a căzut lat
Întins pe stradă ai deschis ochii
Nu știai dacă spre ceruri te apropii
Nu puteai să întorci capul sau să miști ceva
Simțeai cum ploaia te elibera
Ai auzit o portieră și cum cineva ieșea
Cu pași grăbiți în apa ploii alerga
Ai întors privirea-n sus prin ploaia grea
Era o fată și un nou născut cu ea
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unui om distrus de pierderea iubitei sale și a copilului nenăscut, care se afundă în dependență și ajunge să se sinucidă. Finalul lasă o urmă de speranță, sugerând că viața continuă chiar și după tragedie.