1. Privește în întunericul meu și pleacă ca pe un drum sinucis
Lasă-mă singură să pot să-mi explic de ce m-am sinucis
Sufocată de durere am înghețat, trebuie să-mi deschid ochii, să cred că nu mai am cum să rezist.
Ref: Sunt o voce fără suflet, un gând nemărginit
Am fost oarbă că te-am iubit
Nu pot să mă trezesc, eu încă nu am trăit
Acum că știu ce îmi lipsește, da-mi aerul pentru care am murit.
2. Mă zdrobesc stropii de ploaie și mă înec în țipătul vântului
Nu îți cer ajutor, nu tu m-ai învățat să respir, doar cum să respiri
Prefer țărâna decât un nimic în totalul nimicului
Rănile îmi mănâncă corpul, tu plângi pentru dureri reale
Ref:
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de durere, disperare și gânduri suicidare. Naratorul se simte sufocat de suferință și caută o explicație pentru starea sa, simțindu-se abandonat și incapabil să găsească o cale de ieșire.