Cantam Si Coloram – Eu Sunt Umbra Mea și Viceversa

Alerg. Alerg. Alerg.
Alerg și este atât de plăcut
Călcând nepăsător peste pământul plăpând
Căzut printre fluturi
Te ridici și scuturi pletele
Ochii tulburi, mâna tremură și îți scapă tabletele
Devine totul atât de neclar
Pun pe vârful limbii doza de nectar
Apoi îmi pierd pastelul în castelul de nisip
Și țip
Nimeni nu mă aude dacă țip
Dar deodată într-o atmosferă întunecată
Apare imaginea mea înaripată lângă o fată ce m-a părăsit
El fiind la fel de obosit
Ea susține cu suspine
El scrie
Ea își depărtează picioarele
El o calcă în picioare
Sătul de frisoane ar vrea să plângă când îi sărută clavicula
Nu mai suportă canicula
Ceața se instalează
Tipa mă privea ciudat de parcă eu eram de vină pt aerul poluat ce îl inhala
Spune că vrea să moară tânără
Eu o iau de mână să o încurajez
El intervine nervos spunând „Nici eu nu pot să mai visez
Decât pe voi și pe mine
Știu că toți ne târâm
Dar depinde de gândac”
Ea dă din cap în semn de dispreț
El se-mparte-n semne și desparte-n sfere
Corpul ce-așterne cerneală când cerne
Observ că el este fecioară
Și ea scorpie
Împart aceeași fobie
Și aceleași temeri
Mă uit mai atent
Și văd că-s gemeni
Și parcă ghicindu-mi gândurile insigne-n semeni..
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu.
Eu sunt umbra mea și viceversa
Ștearsă-mi culorile de pe mine
Și sper s-am o forță-n talpă
Ca o torță oarbă ce s-a-ntors să ardă
Unica ploscă albă
De pe deșertul din altă dimensiune propria-i
Ce nu-mi dilată
Dimensiunile până devin una cu mine
Deja una cu tocul sunt
Unul cu totul să-mi
Trimită lumina să mă desfacă doar cu mâna
Ea închisă
Eu aproape
Eu închis ea aproape
Ea e-ntinsă peste toate
Ca un chist de pe pleoape
Nevoit să mă calc ca să nu plec pe vânt
Fiind doar un calc între cer și pământ
Fiu pământiu
Al tatălui comun
Din dune dându-ne altar
Apa lui că nu îi mulțumesc
Mă supăr
Doar o umbră
Îi mulțumesc că mi-a dat umbre
Doar o umbră
Să mă umple că umblă mereu peste
Și pe unde pășește parcă mă depășește
Căci pe creștet pus
Toti mă privesc de sus
Deși este spus că sunt din bezne smuls
De la glezne în sus
Celălalt sunt colorat dolorat de ace
Dornic doar să mă îmbrace
În opace din opace
Haine ca o carapace
Și o să îmi fac singur soare
Măcar dacă mi-e cald
Rămân aici pe cald aram deși mă dărâm
Doi indivizi formând indivizibilul stăpân
Neavând trup și minte sufletul
Eu sunt umbra mea și viceversa NU.
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu
Eu sunt umbra mea și viceversa, nu