Salvatore Quasimodo – Oglinda

Și iată pe trunchiies muguri:un verde mai nou ca iarbace-ți odihnește inima:trunchiul părea mort,aplecat peste văgăună.Toate au gust de miracol;și sunt acea apă din norcare azi răsfrânge în gropimai albastru petecul ei de cer,acel verde ce sparge scoarțacare, azi-noapte încă, nu exista.

Johann Wolfgang Von Goethe – Viața Nouă

Se zbate-un fluviu din stânci să scape,Cu Oceanul să se împreune!Reflexe ceru-n undele lui pune,Lărgime vor turbulentele lui ape.Demonic deodată se prăvale –Și munți, păduri de-a curmeziș se-așează.Oreas stă o clipă, meditează,Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale.Dau undele asalt, se zbat în van,Se umflă și se beau apoi pe sine,Zadarnic vor spre tatăl Ocean.Dar iată-le: … Citește mai mult

John Keats – Versuri de la Endymion

Un lucru frumos este o bucurie inepuizabilă:farmecul său sporește; nu va trece niciodatăîn nimicnicie; ci va păstra încă un umbrar liniștitpentru noi și un somn plin de vise încântătoare,sănătate, vigoare și o respirație calmă.Așadar, în fiecare dimineață, împletimo centură înflorită să ne legăm de pământ,în ciuda melancoliei, a inumanei penuriide firi nobile, a zilelor triste, … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Detașare Luminoasă

Primele ceasuri ale diminețiivin cu soarele strălucitorcare face să sclipeascăroua pe florile din grădină.Ciripitul păsărelelor se aude…Casa învăluită încă în tăcere,se detașează luminosîn verdele proaspătal pomilor ce o-ncoboarăși-n concertul păsărelelor…

George Coșbuc – Faptul Zilei

Ca lacrima-i limpede cerul,Și-aproape de ziuă. FrumosStă-n mijlocul bolții Oierul,Luceafăru-i gata s-apuie,Iar Carul spre creștet se suieCu oiștea-n jos.Și doarme și apa și vântul.Iar spaima și oștile eiȚin mort, sub călcâie, Pământul.Și-atâta e roua ce-o plângeCâmpia, că-n palme-o poți strângeCa-n cupă s-o bei.Pe-ncetul tăria-nflorităCu galben ca strugurii copțiS-albește din clipă-n clipită.Pe culmi întunerecul piere,Dar valea … Citește mai mult

Paul Eluard – La Primul Cuvânt Senin

La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii taleDrumul greoi dispareTotul începe din nouFloarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopţiiMâini înceţoşate de stângăcieMâini de copilOchi ce se-nalţă spre faţa ta şi e zi pe pământCea dintâi tinereţe sfârşităDoar desfătareaVatră-a pământului vatră de miresme şi rouăFără vârste fără temeiuri şi legăturiUitare fără de umbră.

Rumi – Respirații Ale Grației Divine

Profetul a spus: „Respirațiile grației lui Dumnezeu aduc momente deîntâietate în aceste zile.Așadar mențineți-vă urechile și mințile treze (și alerte) pentru aceste momente,și sesizați șansa unor astfel de respirații (ale grației divine). ”Momentele (respirațiile) de grație vin, vă privesc și pleacă; ele conferăviață spirituală oricui dorește aceasta, și apoi dispar.O altă respirație a venit. Fii … Citește mai mult