seara – Versuri.pro

Dino Campana - Geamlácul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara fumegoasă de vară
prin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbre
și-mi lasă în inimă o pecete arzândă.
Dar cine a (pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)
dar cine a aprins lampa?
pentru mica madonă a podului cine-i el? cine?
în odaie e-un miros de putreziciune: aici
în odaie e-o rană roșie care se ofilește.
Stelele sunt nasturi de sidef și seara-i înveșmântată
în catifea:
și tremură seara vrăjită: vrăjită-i seara tremurătoare,
dar aici, în inima serii, aici
se ofilește o rană roșie ce nu se închide.

Ion Caraion - Sâmbăta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seară.
Acolo nu eram.
Aici nu suntem.
Omul se oprise la mijlocul ploii și se bătea singur.
Vântul se oprise la mijlocul cerului.
Poate cade fantoma de pe sârmă.
E frumos peticul acela de cer.

Ruben Dario - Seara la Tropic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara-i tristă, cenușie,
Marea-mbracă gros lințoliu,
pe când cerul se sfâșie-n
văl de doliu.
Plâns amar ce se frământă
în abis, prelung, se frânge.
Apa-n timp ce vântul cântă,
plânge.
Laudă viori de brumă
raza soarelui ce piere.
Psalmodiază alba spumă:
miserere.
Armonii irump spre stele;
briza va purta-n catarg
cântece triste, grele
din larg.
Din a zării goarnă arsă
curge-o simfonie rară,
parcă muntele-și revarsă
vocea clară.
Ca un geamăt invizibil…
ca un răget aspru, greu,
scos în vânt de-un glas teribil
de leu.

Rainer Maria Rilke - Livezi Lii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Este peisajul îndepărtat, un clopot,
e seara eliberatoare atât de pură;
ea pregătește-n noi lent, fără clocot
o nouă, o mai tandră figură.
Așa trăim și nu ne liniștim niciodată
între un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:
într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esența
și-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Vâlșane XXI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

După o zi de vânt,
în infinita pace coboară
se reconciliază seara
ca un amant blând.
Totul e clar, liniștit…
Orizontul se-ncarcă de culori,
luminos, aurit
un basorelief de nori!

Rainer Maria Rilke - Apusul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apusul zilei care moare
Suflat e, iar, cu-argintul serii,
Pe când în inima tăcerii
Se-aude-o palidă rumoare.
Pământul-i altul, acum; un astru
Asupră-ne veghează, pur,
Se sting rumorile din jur
În glasul apelor, albastru.

Salvatore Quasimodo - Și Acum Este Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toată lumea este numai în inima pământului / străpunsă de o rază de soare: / ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Ploaia De Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E atât de rece!
Ploaia, cât cuprinde,
Vine să înece
Zările murinde.
Vântul se pornește
Ca la o comandă;
Nori ce prăbușește,
Par, pe cer, ghirlandă.
Peste-o zi ce trece,
Seara ce-o să vie,
Crede că mă-ntrece
În melancolie.
Plouă englezește,
Plouă ca-ntr-o toamnă
Care își dorește
Nori, cu tot ce-nseamnă.
E atât de rece!
Vântul se pornește …
Peste-o zi ce trece,
Plouă englezește.
Daniel Vișan-Dimitriu
(27 feb. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-ngroapă soarele-ncet pe deal;
Este-o caisă coaptă cu-aură de foc.
E-un intermezzo static pe același loc.
Îl poți privi, e-un gel topit de-un aur ireal.
Se duce discul de minune în străfund,
În spate cerul este-n flăcări boreal.
Albastrul zilei ia un aer mov astral.
O vrabie iubitu-și cheamă implorând.
Trilul din zi e-un ciripit arar, frugal,
Totul devine umbre, doar contur.
O boare mlădioasă de răcoare-și face tur.
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor.
Inima-i în relax de griji, e în amor.
Oh, frumusețea visului începe..
Seara e de vină.

Dan Botta - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara s-a lăsat pe lume,
Soarele-a apus în spume
De mări, şi-n câmpii de brume,
Umbra fâlfâie pe lume,
Ca o pasăre ce fum e,
Ca o aripă ce fum e.