Versuri corectate și adnotate
Uneori „viața” acoperăCeeace este mai mare decât viațaUneori munții acoperăceea ce există dincolo de munțiTrebuie așadar să mutăm munțiiDar eu nu am mijloaceletehnice necesarenici forțanici credințacare mută munții din locCa atare nu o să vădniciodată ce e dincoloȘtiu astaȘi tocmai de aceeaScriu
Unii scriitori sunt naivispunând că multe lucruri,unele subtilitățicititorul le va găsi în sub-texte… – Iluzie absolut neîndreptățită!.De unde să se citească sub-texteleodată ce astăzi tot mai puțin sunt citite textele?..
Cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)Marele inchizitor jură (ceva)..În vreme ce scrie (oricând)Dostoievski (Fiodor Mihailovici firește)Suflă-răsuflă peste fila deHârtie- (a) caligrafieApăsând ușor (vede-se) mânaCelui ce jură – pesteGhimpii pre-bibliei apăsând-o.(Mie unuiaMereu mi s-a părut convingătoareMărunt-mărunțica-nrourare de hemoglobină).20. VI. 2005
Penița mâzgâlește: un infern!Sunt condamnat la chinul mâzgâlelii? –Apuc de călimară și așternUn scris cu mari puhoaie-ale cernelii.
Nu știu să scriu cu mâna doar:Piciorul mi-e și el pisar.Aleargă liber și vioi,Ba peste câmp, ba peste foi.
Magnetizați de ora ce mai dansează-n prag,de spațiul ce încă mai germinează-n boabe.Suindu-ne poteca pe pagini, în zigzag,se-mpiedică cerneala în seama de silabe.Vom izbuti să scriem în alt mileniu, știu,cu frageda zăpezii pe șes caligrafie,cum aripile dense, desferecate, scriuelipse largi în aer de albă insomnie.Doar uneori, când versul mai străveziu mi-l fac,aud câte-o vocală vibrând … Citește mai mult
O femeie care scrie simte prea multe,acele transe și semne rele!Ca și cum cicluri și copii și insulen-ar fi fost de ajuns; ca și cum bocitoare și bârfeși legume n-ar fi fost niciodată de ajuns.Ea crede că poate avertiza stelele.O scriitoare e în esență o spioană.Dragă, eu sunt acea fată.Un bărbat care scrie știe prea … Citește mai mult
Ne-am fi iubit, într-adevăr,până la moarte, de nu s-ar fi inventatacest drog, acest surogat, scrisul.
De la început am știut că e făcut pentru mineLa fel cum știi când o haină îți vine bineȘi cred că ține de destineȘi e din prima și până-n ultimaDragostea mea și ultima și primaȘi îmi amintesc copilul ce ascultaCu ochii unui orb, ce înțelegea luminaDacă ar vorbi și inima, ți-ar spune că a rămas … Citește mai mult
Poetul e-n casă.Ce face poetul în casă?Noi știm că el scrie!Dar nu știm ce scrie poetul în casă.Și ce-am aflat până-acumE că totu-i o ceață și-un fum,Și nici măcar el nu știeCe scrie..PoetulÎn casă.Iubita lui vine,Nu contează când și la cine,Bine că vine!Și, fiindcă el scrie când scrie,Poetul nu știe.Nu, nu știe..Ea, pe de-o parte, … Citește mai mult