Ne-am fi iubit, într-adevăr,
până la moarte, de nu s-ar fi inventat
acest drog, acest surogat, scrisul.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unei iubiri ideale, dar care este subminată de existența scrisului, văzut ca un drog sau un surogat. Sugerează că scrisul interferează cu experiența directă a iubirii.