Versuri corectate și adnotate
O melodieS-aude, parcă,Prin vijelieVântul se-ncearcă. Se aude mai bine,S-aude mai tare.Speriat de sineVântul tresare. Şi creşte cu zileŞi creşte, m-apasă.N-ai teamă, copile,E vântul prin casă. Acuma se vedeScheletul, vioara.Taci, nu mai crede,E vântul şi moara. Se-apropie, vine,Strident îi e cântul.N-auzi tu prea bine;E numai vântul. Scheletul ciocnitVioara-nsoţeşte.E geamul izbitDe vântul ce creşte. El cântă mai … Citește mai mult
Un schelet rătăcitîn câmpurile de vânt ale memoriei,piercing ca un cuțit
Oasele meleGhicescOrice poezieA vremiiIatăTocmaiÎl audPeBacoviaPlângândÎntr-unVersCostel Zăgan, Ode gingașe
Eu te-am purtat cu seriozitateÎn trupul inestetic și vulgar:O îngăimare de eternitateDe clar de lună mort, și var.Te-am deghizat cum am putut mai binePăstrându-te intact ca pe-o mumie,Și ai crescut neturburat în mineAșa cum scrie în Biologie.Sub carnea inutilă și greoaieEu te-am simțit pășind aristocratic,Cu capul tău rotund de cucuvaieȘi nostalgii străvechi de asiatic.De câte … Citește mai mult
Neliniște, schelet și inimă, cetate și pădure, gunoi și magie, integru pustiu, iluzoriu învinsă, biruitoare, mută, stăpână a cuvântului, femeie a oricărui bărbat, toate laolaltă și Om.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Deodată au venit pe sub copaci.Duceau cu ei o chitarăcare lăsa în searăo umbră grea, triunghiulară.După aceea au început să cânteși melodia a întins spre tinebrațele ei reci.Melodia întindea spre tinebrațele ei feline, brațele ei reci,și n-am simțit când te-a-mbrățișatcu îmbrățișareape care uneori ți-o dă înserarea,electric și-ntunecat.Melodia ospăta din tinecum ospătează dintr-o pradăo forfotă de … Citește mai mult
Paznicul mi-a-nchis cavoulȘi-am rămas afară-n ploaie..Paznicul mi-a-nchis cavoulȘi-am rămas să-mi plimb scheletulPe sub sălciile ude,Ce mă cheamăȘi se-ndoaieSă-mi sărute golul negru ce-mi plutește în orbite,Să-mi sărute alba frunte –Fruntea ce-mi știa secretulAiurărilor trăite –Și să-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie..Paznicul mi-a-nchis cavoul și-am rămas în ploaie-afară.Și-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouriUnde-ai … Citește mai mult
Muzica.Deodată au venit pe sub copaci.Duceau cu ei o chitarăcare lăsa în searăo umbră grea, triunghiulară.După aceea au început să cânteşi melodia a întins spre tinebraţele ei reci.Eu mă uitam în pământ,în miezul pământului,să te zăresc când ai să treci.Melodia întindea spre tinebraţele ei feline, braţele ei reci,şi n-am simţit când te-a-mbrăţişatcu îmbrăţişareape care uneori … Citește mai mult
Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.Ce-a fost carne, ce-a fost idee vie,s-a transformat în contumacie.Credința, ochiul meu, mi l-am scos.Fără ochi, scheletul e mai riguros.Spasmul iubirii s-a resorbit.Absența devine gestul meu infinit.Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.
Am simțit cum mă epuizai ușorAmintindu-mi de o inimă surpatăȘi un puls atât de distantȚi-am cerut să taci atunciSăpând mai adânc spinii de sub pielea meaDintr-un cap care nu ascultă.Nu simt nimicMintea mea îmi spune că nu pot scăpa din astaNu voi crede astaNiciodată să nu le arăt ce e slăbiciuneaÎmi simt oasele cum se … Citește mai mult