Am simțit cum mă epuizai ușor
Amintindu-mi de o inimă surpată
Și un puls atât de distant
Ți-am cerut să taci atunci
Săpând mai adânc spinii de sub pielea mea
Dintr-un cap care nu ascultă.
Nu simt nimic
Mintea mea îmi spune că nu pot scăpa din asta
Nu voi crede asta
Niciodată să nu le arăt ce e slăbiciunea
Îmi simt oasele cum se încordează.
Credeam că mă vei elibera
Ai dispărut când am zis să mă lași
Mi-ai părăsit viziunea din cap până în picioare cu o inimă frântă resemnată
Aflu că am fost mințit
Un gigant stă în liniște înăuntrul meu
Trebuie să înfrunt adevărul
E greu să ascunzi ceva ce e în interiorul tău.
Nu simt nimic
Mintea mea îmi spune că nu pot scăpa din asta
Nu voi crede asta
Niciodată să nu le arăt ce e slăbiciunea
Îmi simt oasele cum se încordează.
Sunt doar o carcasă
A nervilor sfărâmați
Un schelet care și-a pierdut pielea
Și vreau înapoi înăuntru.
Nu simt nimic
Mintea mea îmi spune că nu pot scăpa din asta
Nu voi crede asta
Niciodată să nu le arăt ce e slăbiciunea
Îmi simt oasele cum se încordează
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de epuizare și trădare. Protagonistul se simte golit de puteri, ca o carcasă goală, și își dorește să recapete controlul asupra propriei vieți, deși se simte prins într-o capcană.