sarpe – Versuri.pro

Dinu Flamand - Ea Cu Șarpele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ea îmi simte căldura trupului de departe,
ea știe diagrama biocurenților,
ea cunoaște compoziția solului de sub unghii
ar putea să-mi ia în gheare rărunchii.
Dar eu o iubesc mai mult și
mai mult când scoate borcanul
cu șarpe în spirt și plimbă un
deget al ei de argint pe sticlă,
de-a lungul scheletului.
O, tandră profesoară de naturale
și artificiale,
sunt exemplarul domniei sale.
Priviți-o cum mă expune unui
grup de faraoni tineri.

Maria Ciobanu - Șarpe, Șarpe de Dudău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Șarpe, șarpe de dudău,
Ia și din veninul meu,
Că am strâns ulciorul plin
Din al dragostei venin.
Drag mi-a fost neicuța mie
Și tot drag are să-mi fie,
Dar vru o vecină rea
Să ne strice dragostea.
– Du-te, neicuță, acasă
Că zorile se revarsă
Și friptura stă pe masă
Cu ocaua plină, rasă.
– Las’ să steie cât or sta,
Nu plec de la mândra mea,
Las’ să steie cât de mult,
De la mândra nu mă duc.

John Newlove - Mi-Ai Spus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-ai spus adevărul de la-nceput
pe când jinduiam unul spre altul.
Ochii tăi, ieri, se-ascundeau ca ai unui șarpe
în vreme ce stăteam culcați în pat. Nu s-a
întâmplat nimic. Ne-am spus
unul altuia:
Ce dorești? Te vreau
pe tine; m-ai învățat
că pot iubi mai mult decât un singur ins.
De la început mi-ai spus adevărul.
Nu te pot cuceri nici avea. Stai culcată în
pat la tine, în pat la mine, cu ochii ascunși,
urmărindu-mă, așteptând să fac o mișcare,
ca și cum ai sta să întrebi: Ce
dorești? Mi-ești dragă; tu
m-ai învățat. Acum
voi fi din nou eu însumi. Nimic
nu te poate împiedica de-a fi ceea ce ești.

Charles Baudelaire - Șarpele Care Joacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Leneșo, ce-adânc, aproape
Trupul tău m-aduce,
Pielea strălucind în ape
De oglinzi năuce!
Prin adâncu-ți păr (o mare
Risipind nebune
Unde, aromind hoinare
De-azur și cărbune).
Ca o navă-n zori încearcă,
Uluită foarte,
Visătoru-mi suflet parcă
Drum spre-un cer departe.
Nici amar, nici dulce n-are
Loc în ochii-ți: două
Giuvaere reci în care
Fier cu aur plouă.
Farmec pur, cum calci buimacă
De-atât ritm s-ar pare
Că un șarpe-n aer joacă
Pe-o nuia la soare.
Legeni capul de copilă
Leneș să se culce,
Pui de elefant cu-agilă
Balansare dulce.
Ți se-ntinde și se-ndoaie
Trupul ca o navă
Clătinată care-și moaie
Pânzele în slavă.
Cum ghețarii plini de furii
Ies, topiți, din maluri,
Când îți urcă apa gurii
Către buze, valuri.
Parcă beau balsamuri grele
De amar și glorii
Și-mi presară-n suflet stele
Bolțile cu norii.

Charles Baudelaire - Vestitorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Om, vrednic de chemarea ta
Un șarpe-n inima-ți domnește
Și stă pe tron și-ți poruncește
Și spune: „Nu”, când tu zici: „Da”!.
Când ochii ți i-ai cufundat
În ochi de vrajă, speriat
Auzi: „Fă-ți datoria ta”!.
De faci copii și-ți vezi de treabă,
Scriind, sădind, el te întreabă:
„Diseară vei mai fi cumva”?.
Și în nădejdi, și în ispită,
În nici o clipă, omul nu-i
Scutit vreodată-n viața lui
De Vipera nesuferită.

Jean De La Fontaine - Șarpele și Pila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un șarpe rău și plin tot de venin,
Cu un ceasornicar era vecin.
Iar într-o zi, intrând reptila
În casa lui, tot căutând o pradă,
Și negăsind alt lucru decât pila,
Se apucă, flămând, s-o roadă.
Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?
Te pui c-un lucru mai tare decât tine.
Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,
Eu doar de dinții Timpului sunt roasă;
Iar de persiști cu-a tale stăruinți,
Șarpe nătâng, complet ieșit din minți,
Ai să rămâi flămând și fără dinți!.
Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfați,
Ce de nimic, în lume aici, nu sunteți buni,
Dar vreți, cu-ncrâncenare, din toate să mușcați!
Vă frământați zadarnic, sărmani și bieți nebuni,
Căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,
Iar operele-n care doriți să-nfigeți dinții,
Cu toată-nverșunarea și ura stăruinții,
Sunt, pentru voi, aramă, oțel și diamant!

Daniel Vişan-Dimitriu - Pielea Şarpelui de Lună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Şarpe-ncolăcit pe-un colţ de Lună,
unde ţi-e puterea ce-o aveai
când primeai din visul meu arvună
şi cu-nveninare o plăteai?.
Unde-s colţii tăi de-odinioară?
Unde-i muşcătura cu venin
strecurat în cei ce te-ajutară
să-ţi găseşti, la pieptul lor, cămin?.
Şuieră-mi şerpeştile cuvinte,
unduieşte-ţi corpul a desfrâu,
muşcă-mă-n aducerile-aminte
cu otrava-n curgeri ca de râu!.
Ce aştepţi? Coboară într-o grotă
şi rămâi acolo-ncolăcit
pe un vis, pe-un gând, pe o bancnotă
cu valoarea şarpe-afurisit!.
Puneţi pielea ultimă-n păstrare,
prinde-ţi şobolanii de ospăţ
şi aşteaptă cu înfrigurare
omul cu arvuna într-un băţ!.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)

Grigore Hagiu - Gol Goliciune de Șarpe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În tăcere
încercam să mă învelesc tot
cu propria-mi piele.
Trăgeam de ea
cearșaf, plapumă, pătură cazonă
de marginile ei
dar ea
se făcea din ce în ce mai mică
și nu mă mai încăpea.
Deveni cât o batistă
cât un bănuț de aramă
căzu de pe mine
cu ușurința frunzei
dintr-un arbore
toamna.
Gol,
dezgustător aproape,
goliciune de șarpe.

Gellu Naum - Aș Zice Să Eliberez Uraganul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un sedentar privește printr-o fereastră mică
Mă vede cum fumez sau cum gonesc cu trestia un șarpe
Băiat sau fată are sâni de o valoare incredibilă
Ar vrea să mă insulte, mai crede în prestigii
Șarpele a fugit sau ne supraveghează
De fapt își scutură solzii peste toată poeticăria noastră

Gheorghe Istrate - Cenușa Șarpelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(lui Dumitru Pricop).
La vârsta unui sâmbure chemat
să crape-n noaptea nopților o ușă,
lovit de aștri iar m-am întrebat:
de ce miroase clipa a cenușă?.
De ce pe flori cad aripi moi în zori,
de ce un om renunță și dispare,
de ce lumina veșnicilor sori
se stinge-n carnea noastră și ne doare?.
Vai, Șarpe, veacul mă provoacă blând,
va trebui să intru în săgeată,
mătasea vremii să o sparg adânc
cu timpul șiroindu-mi lung în pleată.
Copilul cere-o mumă și un sân,
deși singurătatea-n buză-i curge,
el îndemnat de șarpele străbun
din carne laptele răstit și-l smulge.
Mă poartă nebunește o quadrigă
de-a valma cu-ntunericul din stea,
prin trupul lumii cineva mă strigă
și sparge reci lumini în carnea mea.
Astfel, rănit de vulturul etern
ce-mi zboară lung prin sângele fierbinte,
aud cum site uriașe cern
prin noi bătrâne trupuri de cuvinte.
Grăbiți mi-s anii. Veacul încă e.
Lumina ca un șarpe bate-n ușă.
Mă-ntorc în mine și mă-ntreb: de ce
miroase clipa totuși a cenușă?.