Şarpe-ncolăcit pe-un colţ de Lună,
unde ţi-e puterea ce-o aveai
când primeai din visul meu arvună
şi cu-nveninare o plăteai?.
Unde-s colţii tăi de-odinioară?
Unde-i muşcătura cu venin
strecurat în cei ce te-ajutară
să-ţi găseşti, la pieptul lor, cămin?.
Şuieră-mi şerpeştile cuvinte,
unduieşte-ţi corpul a desfrâu,
muşcă-mă-n aducerile-aminte
cu otrava-n curgeri ca de râu!.
Ce aştepţi? Coboară într-o grotă
şi rămâi acolo-ncolăcit
pe un vis, pe-un gând, pe o bancnotă
cu valoarea şarpe-afurisit!.
Puneţi pielea ultimă-n păstrare,
prinde-ţi şobolanii de ospăţ
şi aşteaptă cu înfrigurare
omul cu arvuna într-un băţ!.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și trădarea suferită din partea unei entități simbolizate de șarpe. Eul liric se confruntă cu pierderea puterii și cu amintirea dureroasă a trădării, într-un context întunecat și decadent.