Mi-ai spus adevărul de la-nceput
pe când jinduiam unul spre altul.
Ochii tăi, ieri, se-ascundeau ca ai unui șarpe
în vreme ce stăteam culcați în pat. Nu s-a
întâmplat nimic. Ne-am spus
unul altuia:
Ce dorești? Te vreau
pe tine; m-ai învățat
că pot iubi mai mult decât un singur ins.
De la început mi-ai spus adevărul.
Nu te pot cuceri nici avea. Stai culcată în
pat la tine, în pat la mine, cu ochii ascunși,
urmărindu-mă, așteptând să fac o mișcare,
ca și cum ai sta să întrebi: Ce
dorești? Mi-ești dragă; tu
m-ai învățat. Acum
voi fi din nou eu însumi. Nimic
nu te poate împiedica de-a fi ceea ce ești.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor și a dorințelor. Vorbește despre un adevăr revelat de la început, despre atracție și despre transformarea personală prin intermediul iubirii. Naratorul reflectă asupra imposibilității de a poseda pe cineva și asupra acceptării individualității.