Versuri corectate și adnotate
Unde merg domnițele cu părul inelece duc pe umeri amforele plineși pasu-l au așa ușor și sigur;iar în fundal, deschis printre coline,un gât de vale, le-așteptând pe ele,zadarnic stă, sub bolta cea de vie,cu struguri ce se leagănă-atârnând.Soarele merge-n sus,costișe-ntrezăritefără de pată-s: în blândminut natura parcă fulgeratăși-arată fericitefăpturile, maică făr-de urgie,în ușurimi de forme.Lume ce … Citește mai mult
Focul care trosneștee viguros în vatrăși-aerul obscur apasăo nehotărâtă lume. Un bătrân ostenitdoarme lângă-un ceaunun somn de părăsit.În astă lumină-abisalăce bronzul închipuie, nu te trezi,adormitule! Iar tu, care treci,urmează-ncet; dar înainteo creangă s-adaugă în foculdin vatră și un con de pinde pe jos în coșul aruncatdeparte: cad pe pământproviziile păstratepentru ultimul drum.
Acum să-ți fie pasulprecaut: la un singur trascu piatra, de-aici, ți se găteșteo mult mai rară scenă.Poarta cea roasă a unui templuînchisă-i pe vecie.Lumina mare-i răspândităpe pragul ei ierbos.Și-aici, unde nu are să răsunepas omenesc, durere de prisosveghează-ntins pe jos și slab, un câine.Nu se va mai mișcaîn ceasul bănuit zăpușitor.Peste acoperișgrandiose se-arată un nor.
Dar unde să cauți mormântulde prieten credincios și de iubit;de om care-a cerșit sau de copil;unde să cauți adăpostpentru aceștia, ce primesc tăciuniirămași din întâia văpaie;ah, un semnal de pace ușor precum un trilpe urmă chipul să-și taie!Lasă prea taciturna mulțime de piatrăpe lespezile părăsitece poate mai au încrustatsimbolul care tulbură mai multcăci plânsul și … Citește mai mult