Versuri corectate și adnotate
Ca să îmi satur pofta ce-n sânge-mi clocoteșteși bezna din colibă să fie mai umană,un indian ironic mi-a dat o indianăcu sânii fermi și tineri, ce Riguey se numește.Parfumul ei cel dulce, de măghiran, îmi place;ea chipul mi-l ascunde, cum datina-i dictează,apoi, simțind alintul, tot trupul mi-l brăzdeazăcu unghiile sale cu roz de carapace.E lună. … Citește mai mult
ECHO:Nu s-a născut din ou, nu l-a adus pe lume-o târfăÎi mai bătrân ca universu, cea mai renumită bârfăA existat întotdeauna, n-are fraţi n-are suroriAre un regat mare plin de slujitoriAre un limbaj frumos puţin mai acidulatÎţi trimite numa’ pule prin al său curieratNu ascult orice căcat, iubeşte dubstepu şi rockuCând mai cade unu-n iad … Citește mai mult
Când luna se sparge de-al norilor zidȘi noaptea se frânge-n lumină,Se-aude pe holuri un strigăt morbidVenind dintr-o lume străină.Nebunii sunt liberi, scăpați între ceiCe-și duc nebunia legatăDe razele zilei ca niște cercei,Ofrandă trezirii lăsată.Cum porțile lumii deschise-s acumStăpână e doar nebunia,Ce-și pune o mască se-mbracă-n costumStrigându-și spre cer omenia.Dar cerul e roșu și totul în … Citește mai mult
Cioc, cioc!Ghici cine vine la cină,Vinovați fără vină ce vor să se facă lumină.Sărăcia nu-i un caz izolat, deja-i o rutină,Revoluția-i sângeroasă da’-i intervenție divină.Politicieni și Boc, apucați-vă de săpat gropi,Ciopliti-vă cruci din lemne de plop,Că vin cu Biblia într-o mânăȘi în cealaltă cu-o flintă,Ca un afgan cu Coran și-un rucsac cu dinamită.Mulțimea îngrozită se-agită,Da-i … Citește mai mult
lui Eminescue viuca aurul în pântecele unei mineși-l știu –dar luminează el și pentru mine?sublimîl simt ca pe-un arheu ce ne constrângesă fim –dar poartă el și vadra mea de sânge?căci eunu-l vreau balsam pe răni ci drob de saremereusă-mi muște inima când nu tresare.dar cumsă-i aflu azi cumplitele vocale?acumculcușul meu sunt șapte săbii goale.O! … Citește mai mult
Pământul tremură, ultima revoltăse aplică pe aceste sacre linii de pământnatura arsă, primul foc determină oroareasoldații-s puși pe combinație până când sfârșește eroareasângele fierbe în vene, munițiile ard de urăprimul uman căzut pe front, contactu’ cu naturaaici e iadu’, nu poți spune căprintre fumuri și baionete dragostea se vindecătinte deținute în capcana unor bombefronturi de … Citește mai mult
Am scris versuri cu sângeDar din greșeală am șters cu lacrimi de îngerȘi-a rămas foaia goalăȘi-acum foaia plânge, îi e dor de cernealăDe silabe când accente cad pe vocalăIau altă coalăCurge sudoare din penițăGânduri ies sub soare din temnițăOrgoliul lasă masca jos beat crităAmbrozie vie de vițăÎnvie simțuri din ființăȘi-ți zic cât de clar se … Citește mai mult
Stau lângă un lac negru, văd o broascăIau un băț și i-l înplânt în teastăUite ce tare, uite cât sângeAcuma nu sare, acuma fugeTotu-i macabru și negru în viațăAm numai cercei și pirsuri în fațăÎmi târăsc un picior prin această pădureȘi mănânc plante otrăvitoare și mureÎmi curge fardu, îmi curge și capuPână și copacu-mi zice … Citește mai mult
Timișoara dacă plângeTimișoara dacă vreaFie lacrimi, fie sângeFără loc în temenea. Timișoara dacă vreaTimișoara dacă estePată răstignită steaBa revoltă, ba poveste. Timișoara dacă esteFie lacrimi, fie sângeSchimbând parc-o vesteTimișoara dacă plânge. Timișoara dacă vreae toată dragostea.
Te-ai pus pe cruce de fraier, Isuse,Că oamenii-s tot muci cu febră și tuse,Cu flegme pe buze, cu temeri și scuze,Cu germeni în spuse, cu cer negru-n cuget.El discerne cu fulger, digeră cu ulcerȘi disperă când nu e cel ce din sfere să urce,Da’ îngerii au cancer la aripi și-acum zboară-n jos,Da’ nu-s îngeri, au … Citește mai mult