Versuri corectate și adnotate
Mi-e inima grea; cu durereEu cuget la vremuri bătrâne –Avea înțeles atunci lumeaȘi rost avea ziua de mâine.Dar astăzi sucit pare totul,Prin jale și chinuri mă port –E mort Dumnezeul în ceruriȘi-n iaduri, Satana e mort.Posac pare totul acumaȘi jalnic și putred și rece;De n-ar fi puțină iubire,Prin viață zadarnic ai trece.
Era o țară în care nu trăiau violete.Un călător a întrebat imediat: „De ce?”Poporul i-a spus:„Odată violetele acestui loc au vorbit astfel:Până când o femeie îi dă liber iubitoruluiPentru o altă femeieVom lupta cu sânge.”Din păcate, oamenii au adăugat:„Nu sunt violete aici.”
Când îmi plec fruntea pe mânăFuge gândul meu pribeagȘi mă cred că-ți sunt stăpânăȚie, vecinic mie drag.Și mai cred, ca altădată,Că tu mie te închini,Și cu inima-ntristatăGreu, de dorul meu suspini.Atunci câte sunt în lună,Câte-n stele și poveștiTrec prin mintea mea nebunăSocotind că mă iubești.Dar tresar… și de pe mânăRidicând fruntea-ncet,Eu din visu-mi de stăpânăTristă … Citește mai mult
Pe-o dimineață strălucităTrec prin grădină trist, auziCum florile șoptesc, suspină…Eu însă rătăcesc ursuz.Se uită-n calea mea duioase,Șoptesc încet, suspină-ncet:”Împacă-te cu sora noastră,O, palid și-ntristat poet! ”
Domnița.Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub geneIspita pătimașă și doru-nveninat.E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.Dar cine-i cată-n față se pierde săgetatDe negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.Muiată-n nestemate și-n horbote de fir,În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –Ea … Citește mai mult
Balconul mi l-am închisfiindcă nu vreau s-aud plânsuldar înapoia cenușiilor zidurinu se-aude altceva decât plânsul.Sunt mult prea puțini îngeri ce cântă,sunt mult prea puțini câini care latră,în palma mâinii mele-ncap mii de viori.Dar plânsu-i un câine imens,plânsu-i un înger imens,plânsu-i o vioară imensă,lacrimile pun căluș vântuluiși nu se-aude altceva decât plânsul.
Foaie verde de mărar,Sus în deal lângă stejarPlânge o fată cu dorȘi spune păsărilor:Supărată sunt pe lume,Mi-aș face-o casă-n pădure,O căsuță de pământSă stau în ea și să plâng,Să stau acolo-n pustie,Nimenea să nu mă știe,Nici mama, nici frații mei,Să nu sufere și ei.Că văd fetele ca mineAu bărbat și o duc bine,Dar eu nu … Citește mai mult
Doamne, mult am strâns în mineȘi le țin ascunse bineNimenea să nu le știeCă le-aș face bucurie,Nimenea să nu le afleCă duc vorba mai departe.Mult o plâns inima-n mine,Dar n-am vrut s-o știe nime’,Că eu nu m-am arătatNici măcar cu un oftat,Toate-ascunse le-am ținutȘi-am oftat când am putut.Eu m-am luat cu cântecul,Mi-am descărcat sufletul,Nime-n casă … Citește mai mult
Tristețe cu numele sfântastăzi lumina e vântlumea – pământmoartea – cuvânt. Ceruri și chipuricine de taineroata de chipuride spaime. Acolo la mijlocIoan cel tânărIoan fără de țarădecapitatulbotezătorulgură de aur –. felul nostru de-a fide-a fi aleșipedepsițifelul nostru de-a fi. Ioanii triștiIoanii vântpământcuvânt.
Mă gândesc cum eram amândoiCa într-o poveste cu un cer fără noriPriveam pe ascuns o poză cu tineȘi mă gândeam cât ne era de bine…Acum totul s-a dus și tu ai plecatDoar durere și umbră în urma ta ai lăsatDar eu nu te-am uitat și mereu te-am visatFericit era sufletul meu, acum e supărat.Mă simt … Citește mai mult