Versuri corectate și adnotate
A fost o zi în care s-a opritdin curgerea spre-apusul veșniciei,eternul Timp fiind prea obositde mersul printre aştrii galaxiei.Era semnalul lor, cel aşteptatde veacuri strecurate în uitare,iar în Tenebre s-a ţinut un sfatşi-au hotărât pe Timp să îl omoare.Curând, au fost trimise pe Pământ,ca bestii ce n-ai crede că există,ieşind, în noaptea zilei, din mormânt,războinici … Citește mai mult
Trăiesc din timp în timp de Anul Nou,Înșelător, că mă-nvechesc când se-nnoieșteIluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărătește,Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.Împart colindătorilor covrigi cu nuciVăzându-mă pe mine zgribulit,Acum cu aer important, de împlinit..Mă-mbrac tot mai în Moș, ca să-mpart rugi.Mă-nfrupt din sacrificiul de IgnatCa și cum viața-i luată un zălogDe bine, de avut.. Nu … Citește mai mult
Am început să-mi rup dintre petale,Lăsându-le-n cădere pe poteciPentru urmaşi, ce-aşteaptă să se scoaleLa reînvierea dintre cripte sumbre, reci. M-am consumat în fructul destinatSă las sămânţă-n seminţii la lume..Sunt coaja dură din trăiri; uscat,Mumifiat treptat, agale, în cutume. Am oare-n adâncime rădăcini,Să fiu la viermi şi cârtiţe o hrană?Sau poate bun de lemn aş fi, … Citește mai mult
Maică, măiculița mea,De ți-o fost dragă lumeaLa urât nu mă-ndemna,La urât nici nu mă da.De ți-o fost drag a trăiLa urât nu mă sili,Nu căta argintuluiȘi mă da urâtului.Că argintului șede-n ladă,Urâtu-i stană de piatră,Urâtu-i negru pământ,Toată viața-l ai în gând.
Către domnul Petru tânăra sa fatăÎntr-o zi purcede tristă, dolorată.Îşi ridică vălul cu aur țesut.Ca o auroră chipu-i a părut.Ochii-umbriți de gene râuri lacrimi line,Râură tezauri de grații divine.Vorba-i ca murmura aurei uşoriPrintre rozioare, delicate flori.Părul ei ce noaptea fața-i împrumutăÎn ridente bucle sânul ei sărută.— „O, mărețe doamne, fii ascultător.Au venit cazacii, pradă, robesc, … Citește mai mult
Ai iubit pe cineva vreodată atât de mult încâtSă te ridici de la pământ chiar dacă tu te simți înfrântSă mergi pierdut în necunoscut, fără să fi vrutSă mori luptând ca Don Quixote cu morile de vântSă-ți faci un legământ în propriul gând că vei pieri protejândChipul sfânt al celei mai frumoase femei de pe … Citește mai mult
Admit că separați ar fi mai bine,Cu toate că iubirea noastră-i una.Păcatele, care rămân cu mine,Fără-ajutorul tău le-oi duce-acuma.Un singur dor iubirea ne-o veghează,Deși viețile noastre ne despart,Iubirea însă nu ne-o afectează,Numai deliciul ei ne e furat.Să te salut eu nu voi mai putea,Te-aș stânjeni prin fapta mea smintită;Nici tu cu vorba nu mă onora,Dacă … Citește mai mult
Femeia saera îngeriță.În preajma luidin aripi mereu flutura,atunci cândel lua în brațeplugul de criță,ori cândcopacii răsturna.Dar el s-a dus la războideparte.A rămas grâul pe văipârguit.Femeia sași-a smuls o aripă din spateși, făcându-și coasă din ea,s-a apucat de cosit… În coasa de nucse tăiase asfințitul de soare.Bărbatul se-ntoarse acasăcu pieptul de medalii cuprins.Recunoscuse în nucaripa însângerată … Citește mai mult
De-ai fi o lacrimă ce se prelinge,aș vrea să fiu obrazul ce-l atinge.De-ai fi corabie-n a mării spumă,aș vrea să fiu eu steaua ce te-ndrumă.De-ai fi pierdută-n visele din noapte,aș vrea să te salvez cu calde șoapte.Te-aș căuta prin zări de vis, prin toate,chiar prin cenușa celor destrămate.Aș vrea să fiu în visurile talecălătorind spre … Citește mai mult
Îşi face ego-ul propriu o cultură,sculptându-şi singur corp cu dalta muncii,să îşi câştige muşchii precum unciide preţ.. Să ne redea frumosul, de natură.Ascet, îşi lasă zilnic plăceri proprii-să-şi facă-n trudă trup de vis, o gală-stupefiind o lume c-un simbol de-o seară,făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.Se luptă zilnic ore-ntregi cu sine-fără să-l vadă nimeni- un alpinist..în … Citește mai mult