Georg Trakl – În Clar de Lună

Vermină, șoareci și guzgani se-agită,O oaste, pe podea sub luna plină.Ca-n vis brusc vântul țipă și suspină.Umbre de frunze mici la geam palpită.Pe ramuri păsări cântă câteodată.Pe goi pereți păianjeni se strecoară.Palori prin săli pustii se înfioarăȘi-n casă e o liniște ciudată.Lumini par că alunecă în curtePe lemne putrede, surpate troace.Sclipește-o stea în negrele băltoace.Figuri … Citește mai mult

Tristan Tzara – Sarea și Vinul

Sarea și vinul litaniile și imensele urleteVertical în noaptea secretă studiuVâlvătaieBronzSingurătateSexul la mijloc plantat în mijlocul crengilorÎn mantiile lor s-a cuibărit vârtejulSpirale albe și roșii susținând voceaȘi bărcile înaintând ca divinitatea în trupPe-ndelete.Aripile făcliilor împart canalele singurătății timpanele de bronz și clopotnițeleVântul potrivnicVenele solare bandajate în pergament și sclavii urlă.Să mori să-ți vezi fructul mort

Georg Trakl – Jale Omenească – 1-a Variantă

Afară doisprezece-un ceas bătând –Pe cei în febră-i prinde-o clară groază.Grădini vuiesc iar cerul scânteiază.Se mișcă-un palid chip la geam curând.Această oră poate a și stat.Năluci pestrițe-n ochi tulburi joacăÎn ritm de nave ce pe val se-apleacă.Un șir de maici ce lin prin gang se-abat.Și nori se mișcă în albastrul vântCa-n somn îndrăgostiții strânși în … Citește mai mult

Radu Gyr – Ultimul Rondel

Pe recele somn de safirȘi taină să-mi fii și minune.Din ochii tăi mari, iertăciunePe frunte să-mi picuri și mir.Surâsu-ți făclie mi-l pune,Dă-mi părul tău sfânt patrafir.Pe recele somn de safirȘi taină să-mi fii și minune.Și-n clipa ce-nvie și-apune,Fă-mi mâna ta albă potirPe ultima mea rugăciune.Și taina să-mi fii și minunePe recele somn de safir.

Georg Trakl – Afra – A 2-a Variantă

Copil cu părul brun. Blând frig de searăSe-ntunecă de rugi și-amin, și-n ramăDe floarea-soarelui, un roșu-n ceară,Surâsul Afrei, sur zăduf și teamă.Monah cu rasă-albastră în aceleVitralii o vedea smerit pictată,Și azi urmându-l în dureri, când steleEa-i nălucește-n sânge câteodată.Sfârșit de toamnă; șocul în muțenii.Atinge frunte-a ploii-albastră-urnire,Năframă grea de păr pe-o năsălie.Din pomi cad fructe putrede; … Citește mai mult

Radu Gyr – Pentru Cântăreț

Ars de cer și anafteme,mergi pe sub furtuni cu steme.Pasul tău cum calcă rarpare candelă, fânar.Dragosteați-e logostea,cu urcior de fiere-n ea.Inima,viespar, undrele.Coasta,mușuroi de stele.Luna, straisuflat cu rai,curge trențe de pe tine,jerpeleală de rubine.Dar la mâinile-amândouăai cătușe reci de rouă,și la gât, bătut în ghintcu cinci litre de argint,duci cinci litre mari de visși-o oca de … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Doamnei Aguado

Coloană de safir în arabesc brodatăIvește-te din nou! Hulubii au pierit.Din brâu-ți de azur la talpa de granitE purpura Iudeii în cute revărsată.Cetatea Benares, pe fluviu înfoiatăDe-o vezi, desfă-ți corsetul de aur ce-nnegri,Căci vulturul sunt eu, în zbor pe Patani,Iar marea de albi fluturi e-acuma inundată.Lanassa! vălul tău pe ape treacă-n zbor,Aruncă flori de purpur … Citește mai mult

Radu Gyr – Caraiman

Aurora verde– ciută de safir – nescrie drum sub cerde rodie și smirne.Brazii: cneji albaștri,merg la vânătoare.Zodiile, aștrii:pajuri rotitoare.Peste conifereși zăpezi cărunte,cremenea: o frunte,evul: o tăcere.Jepii-nalță cornul,praștii, ferăstraie.Vinete burhaietaie Capricornul.În prăpăstii ardecerul mai fierbinte.Rănile: cocarde,viață, înainte.când pe sub cascadăcu lumină rece,tinerețea trececaldă, ca o spadă.Râpa dacă fierbe,sângele dezghiocăînapoi, pe rocă,harfe lungi și jerbe.Sus, pe vârful … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Femeia E Iubirea

Femeia e iubirea, e gloria, credința;Copiilor ce-i crește, omului mângâiat,Ea sufletul le-nalță, le-alină suferința,Precum un duh din ceruri în lume exilat.De trudă povârnit ori de prea crudă soartă,La glasu-i omul saltă, fruntea-i lumini adună;În veci nerăbdător în cursa lui deșartă,I-ajunge un surâs și sufletu-i se-mbună.De fier ni-i veacul: slava abia se deslușește;Nu-i chip să vină … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Pont Du Carrousel

Omul cel orb ce stă pe-o punte,sur ca o piatră de hotar fără de nume,el poate este doar un fapt, anumedin depărtări spre stele să le-nfrunteadâncul lin, tăcut centru de constelațiicăci totu-n juru-i prins de oscilații.Neprihănitul este el care stă dreptla încâlcite drumuri pus să steie;intrarea-ntunecată să încheieneserioasei lumi, Preaînțelept.