ruina

Exploit – Gânduri Bolnave

de

Certuri în mașinăNu se mai terminăDemonii dominăNe-am făcut rutină.Te-am făcut reginăM-ai făcut ruinăErai cocainăTentația mă termină.O, baby, lasă-mă te rogN-ai șanse să mă întorcNu-mi mai scrie, nu mi-e dorDe drame în dormitor.Pleacă din viața meaTot ce m-ai făcut, a fost să sperPleacă din viața meaLasă-mă, te rog.Simt că vreau să uit de totSă nu mă … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Castel

de

Castel cu herbul în ruinădeasupra porții prinse-n drugi.Culmi, câte două, se îmbină,în jur, ca mâini unite-n rugi.În putredul pervaz, o floarealbastră – tandru luciu are.Pe gânduri, însă, nici o doamnănu vezi, în vreo fereastră… Oaresă fie doar albastra floarecare să intri-aici te-ndeamnă?

Georg Trakl – Ruina

de

Adie-un vânt! Verzi flăcări cântăStingându-se – și luna scaldă,Plină și mare, sala-naltă,Ce-n fast nu se mai înveșmântă.Domol surâd strămoșii-n rame –Căzu și ultima lor umbră,Miasme-s în ruina sumbră,Corbi dau târcoale, muți de foame.Tâlc stins al zilelor uitateDin măști de piatră cată-n față,De chin crispate, fără viață,Măști triste în pustietate.Vin bolnave-miresme aleApuselor grădini să-alinteRuina – ca … Citește mai mult

George Magheru – Statuie Antică în Ruină

de

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,încât e prins în piatră – vecinic cântec –se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici.Din rănile frumoasei coapse ies furnici.Iubirea a creat această mică și subtilă gurăpe care dalta a sculptat-o în căldură.Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,își face plasa „cap de mort”, păros păiangăn.A fost creată fruntea … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Casa Cuvântului

de

Până să termini discursuldedicat inaugurării templului,templule oruină.Cuvântul începecu propria lui ruină,se continuă cu acoperişul semeţşi-l încheietalpa-ngropată în lut,temelia.Casa cuvântuluio porneşticonstruindşarpele casei.Casa cuvântului se-ncepede la ruinăîn sus.

Ion Pillat – Scutul Minervei VII

de

VII.Cu armonie simplă de linii și luminăTrezindu-ne comoara gândurilor adânci,În tragică splendoare prin dezolate stânci,Se profilează templul tău vechi pe o colină.Dar veac de veac frontonul îl crapă; se înclinăColoana albă-n vremea ce-o surpă stând pe brânci;Și-n țara pustiită de barbari: turci și franci,Prin pietrele de-acantă dau tufe de sulfină.Când vremile și omul, Minerva mea, … Citește mai mult

Nord – Prefacerea Lunii

de

Schelele strălucesc spre soare-răsare,Se răsfrâng a nou.E praf pe șuruburi și nuAdie deloc vântul schimbării.Fiarele se-odihnesc amortite. Da,Dar doar pentru ochiul liberCare oricum nu ajungePână la șantierul părăsit.Nicio pasăre nu s-a ostenitSă se-oprească vreodată aici.Multe nici măcar nu credCă locul ăsta există. De faptRugina, doar ea câteodatăÎmflorește adevărul inertPrecum pereții: bătrâni înțelepți,Încovoiați și tăcuți în … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Blesteme

de

Prin undele holdei şi câmpi de cucută,Fugarii-au ajuns în pustieLa ceasul când luna-n zabranice, mută,Intră ca un taur cu cornu-n stihie,Şi gândul meu gândul acestora-l ştie:În împărăţie de bezna şi lut să se facăGrădina bogată şi ogada saracă.Cetatea să cada-n nămol,Păzită de spini şi de gol.Usca-s-ar izvoarele toate şi marea,Şi stinge-s-ar soarele ca lumânarea.Topească-se zarea … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Castelul

de

Castelul în ruine domnește peste vale,Din turnuri retezate se-mprăștie o jale,Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza,Mâncată e de vânturi, de soare și de apă,Iar vremea ce tot curge o șterge și o crapă,Din ea rămas-a numai un leu, un coif, și-o za.Sub bolți încenușate păianjenul își țeseDantela lui subțire din fire lungi și dese;Căminul zace-n … Citește mai mult