Versuri corectate și adnotate
Ierta-vom tot – a primăveriiFecioare nu le-om tulbura.Cerescul foc l-om da uităriiȘi visul blând l-om alunga.Cunoașterea ni-i infinită,Biserica n-o veșniceam:Pe când era de-abia zidită,Deja-n ruină o visam.Sub bolți, de fiecare dată,Știam, rugându-ne plângând:Aici vifornițe-or să bată,Zăpezi s-or troieni curând. februarie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,Din care cavalerul e dus în cruciadă.Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă,Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel.Ah, surlele sonore din zilele de pradă!.S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițeriiȘi-au devenit postume chitarele truvere.Prin bolți, ruina-și cântă fatalul „miserere”.Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii.Ah, nopțile nebune … Citește mai mult