rugaciuni – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Implorare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am rugat la turle de biserici
Doar să te am, să nu te pierd
Am făcut rugi nebunilor isterici
Să-ţi fure minţi, să pot să te desmierd.

Mă rog istoriei să fii-n anale,
Urma să pot să-ţi iau, în timp
Să o parcurg cu sufletul agale,
Să mi te-nalţ printre zeiţe din Olimp.

Mă rog la sori, la supernove,
Exploziei sălaş să fii.. iradiere;
Un fir de praf, o literă din slove
S-aspir, să te-am citat spre mângâiere.

Păianjenul să îţi întindă plasă
Şi-un Univers să-ncingă mii de corzi,
S-ai jilţ Big Bang.. Împărăteasă!
Pair să-ţi fiu, sau Lord alaiului de lorzi.

O, creator de rău sublim, sunt în tangaj,
Timp iaţi-l, sunt în jos pe-o sferă, Terră!
E urletu-mi nestăpânit într-un mesaj;
Ultimul strigăt, răgnet disperat, înspre-o himeră..

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Vezi Colo Sus pe Deal, Clipind în Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Vezi colo sus pe deal, clipind în soare,
Ca niște bani mărunți, ce strălucesc și mint,
Unde rămâne Jiu-un fir de-argint,
— E satul meu pierdut printre ponoare.
Cu liniști lungi, cu funigei plecați,
Cu-nvârstături și cântece pe ogoare,
E-așa cum l-ai născut, Tu, Doamne, ‘n soare,
Cu case mici, cu râpi, cu plopi înalți….
Vezi colo ‘n gol, un pâlc rotat de ulmi,
Ce parcă-și spun o vorbă la ureche;
E-o poartă grea, și sus o turlă veche,
Ce din adânc răsare peste culmi.
Mai jos, e casa noastră cu pridvor
Și peste drum, în nalbe, o fereastră;
O sta și-acum privirea ei albastră
Căzută blând pe-al apelor izvor….
Dar ce-ți spun eu, când Tu le știi pe toate,
Când viermele din bulgăre Tu-l știi,
O! Iartă-mă dacă ‘ngăimez prostii,
— E satul meu cu rugăciuni curate.
Coboară cuibul lui tăcut și mic,
Și du o ploaie caldă roditoare,
Că ‘n ruga lui, un rug de câmp în floare,
Iar din pământ, un lan cu grâu în spic
Ți-o undui credința la picioare.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - De-Aici Cât Vezi Cu Ochii, O Roată De Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină
Pe lângă tufa Strâmbii, și-n poală peste vii,
Ascultă cum se-ngână o crilă de copii
Și cum se pierd cu turma în unduirea lină.
Pe-acolo în amiaza limpede de vară
O mai pluti din mine, un fulg de păpădie,
O pasăre-n răsură și-o goangă aurie
Vor ciuguli din anii ce-n mine-nserară.
Colo sunt teii Oancii cu creștetu-n lumini
Unde veneam în proor în dimineți de April
Împresurat de grâne și gânduri de copil
Ca să mă-ncing cu ramuri de tei și de arini.
Mă tăvăleam prin rouă puterea mea sporind,
Când Sfântu-Gheorghe crește în brazde de pământ
Și tâmplele-nsorite le răcoream în vânt
Iar ochii mei spre Tine suiau cărări de-argint.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Ușor, Ușor, Să Nu Te Simtă Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară-n casă …
Din streșini noaptea de Crăciun se lasă,
Și nu vorbește nimeni.
Doar ochii Tăi, cu liniștea-n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Și-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde și bălaie.
O sanie de argint lângă fereastră,
A troienit ninsori de clopoței …
Și Tu trecându-ți mâna peste ei
Înbrobodește cu geana Ta albastră ….
Și-n cuibul lor de preșuri adormite
Coboară lin al stelelor șirag,
Că mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri aromite.

Cipphoto - Rugăciune Către Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rătăcind cu ochii tulburi,
Și cu trupul istovit,
Eu cad neputincios, mărite,
În fața măreției Tale.
În drum spre Tine mi se arată prăpăstii,
Și cerul întunecat de nori,
Când zarea-n negură se-mbracă,
Eu în fața Ta mă-nchin,
Rugându-Te a-mi arăta cărarea.
Și cu pieptul zbuciumat de dor,
Eu simt ispita cum mă sapă,
Cum vrea să-mi tulbure izvorul
Din care sufletu-mi s-adapă.
Din valul lumii ce mă vor smulge,
Doar cu povata Ta înțeleaptă,
În veci spre cei ce am lăsat în urmă,
Tu, Doamne, crezul meu îndreaptă!
Dezleagă-mi minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Da-mi, Doamne, dragostea din fire,
Da-mi cântecul și da-mi lumina,
Și-n izvorul îndrăgostirii,
Da-mi raza soarelui de vară
Inimii mele ostenite.
Alungă-mi patimile mele,
Pe veci strigarea lor s-o frângă,
Și de durerea altor patimi
Învață-mă pe mine-a plânge.
Și rostul meu de-a pururi pradă
Ursitei nașterii și morții,
Când jalea lumii mă tresare
Să plâng cu patimi și-ntristare.

Johann Wolfgang Von Goethe - Rugăciune Către Fecioara Maria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

DOCTOR MARIANUS.
(în celula cea mai înaltă și mai curată)
Doamna lumii, doamna noastră,
Lasă-mă sub cort de cer
Să văd taina ta albastră.
Doar atâta eu îți cer.
Și îngăduie ce-n piept
Gingaș mă frământă,
Să te-ntâmpin ca un drept
Cu iubire sfântă.
Nimenea nu ne înfrânge
Când sublimă poruncești.
Scade repede văpaia
Când cu har ne potolești.
Tu, Fecioară, preacurată,
Maică, tu, aleasa mea,
Peste toate tu regină,
Zeilor asemenea.
(……………….).
Ție, ce ești neatinsă,
Ți-e dat, neluat,
La tine să vie acei ce
Ispitelor cad.
Cei ce-n slăbiciuni se zbat
Anevoie-s de salvat.
Singur- cin’ și-a sfărâmat
Lanț de pofte și păcat?
Cât de lesne-aluneci,
Pe pământ te-ntuneci.
Cine nu a-nnebunit
De-o privire ce-a vrăjit?
Mater gloriosa vine plutind.
CORUL POCĂITELOR
Plutești spre înalturi
Spre veșnicie.
Ascultă tu ruga,
Primită să fie,
Tu fără seamăn, tu dar,
Tu plină-de-har!.
MAGNA PECCATRIX
(LUCA VII, 36)
Pentru dragostea ce lacrimi
Fiului tău la picioare
Ca balsamul picurase
Ca să-i fie-mprospătare,
Pentru vasul, ce din plinu-i
Mirodenii a vărsat,
Pentrul părul care moale
Sinte glezne a uscat-.
MULIER SAMARITANA
(IOAN, IV)
Pentru piatra de fântână
Unde-Avram și-aduse turma,
Pentru ciutura pe care
Și-a lăsat și Domnul urma
Bând din ea cu sete mare,
Pentru apa cea bogată
Ce de-atuncia veșnic vie,
Lin adapă lumea toată. -.
MARIA AEGYPTICA
(Acta sanctorum)
Pentru locul sfânt în care
Domnul fost-a coborât,
Pentru brațul, ce din poartă
Cu-nfruntare m-a gonit,
Pentru lunga pocăință
Prin zeci ani de pustnicie,
Pentru gândul ce-n nisipuri
Eu l-am scris cu bucurie.
CÎTEȘTRELE
Tu stăpână-ndurătoare,
Care și de păcătoase
Mari te îngrijești, și care
Tot câștigul pocăinței
Îl sporești prin veșnicie-
Dă iertare și acestui
Suflet bun, ce doar o dată,
S-a uitat pe sine, iată,
Și-a greșit fără să știe.
UNA POENITENTIUM
(altfel numită și Margareta, alăturîndu-se)
Cea fără seamăn
Și peste fire,
Tu plină-de-raze,
Apleacă-te,
Îndură-te-apleacă-te
Spre-a mea fericire,
Iubitul din zori
Se-ntoarce prin nori.
de Lucian Blaga

Jan Lulu Stern - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întoarce-ți, Doamne, fața către mine
Să vezi din plin pe robul tău umil,
Să-l vezi îngândurat, plin de suspine
Și neajutorat ca un copil.
Aducerile-aminte mi-arată a mea viață
Ca pe-un zăbranic negru-n zi de-nmormântare,
Copil, tânăr, adult mă văd mereu în ceață,
O ceață deasă, neagră și fără de scăpare.
Am așteptat sfârșitul sau bătrânețea calmă,
Nesimțitor în groapă sau fără de dorințe,
Dar, ca-n trecut, și-acuma o palmă sau sudalmă
Ma însoțesc pe drumu-mi cel plin de suferințe.
Și ca-n trecut și-acuma sunt fără apărare,
O țintă minusculă dar nimerită-n plin
De tot noroiul lumii, ce ustură și doare
Și îți preface viața într-un amar destin.
Mi-am căutat scăparea pe căi întortocheate
Sau pe cărarea dreaptă a recei judecăți,
Dar ușile-au rămas în fața-mi ferecate,
Pecetluite trainic, acum ca-n alte dați.
Și să nu-l vezi pe robul tău umil
Înfrânt, îndurerat, plin de suspine
Și neajutorat ca un copil
Întoarce-ți, Doamne, fața de la mine.
Și să nu-l vezi pe robul tău umil
Și să-nțelegi că-i irosit o viață
De om bătrân, de-adult și de copil
Întoarce-te, părinte, și nu-l privi în față.

Saadi - Rugăciuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din inimă să ridicăm azi mâna,
căci mâine n-o va mai lăsa țărâna.
În toamnă, nu privi înspre copac:
de frunze și de poame e sărac.
Mâini goale, -a rugă, naltă cu sfială,
căci mila Lui nu lasă mâna goală!
La El nu-i poarta-nchisă niciodată,
și nu-n zadar stă mâna ridicată,
căci soarta iar copacii îi îmbracă,
umplând cu poame fiecare cracă.
Precum crengi goale, mâinile-nălțăm, Stăpâne,
căci desfrunziți prea mult noi nu putem rămâne.

Mihaela Mihai - Rugă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, iartă-ne că Ți-am greșit,
Când ne-am depărtat de Tine
Deodată parcă s-a înrăit,
Lumea pe pământ,
Lumea pe pământ.
Ne-au ascuns icoanele cu sfinți,
Uitând de porunci creștine
Am vândut pe 30 de arginți
Tot ce aveam mai sfânt,
Tot ce aveam mai sfânt.
Dar dacă exiști cu adevărat,
Unde ai fost, Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost, Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.
Dar dacă exiști cu adevărat,
Și ne vezi, Doamne,
Cât ești de bun și luminat,
Să ne arăți, Doamne,
Că ne iubești, cu adevărat!
Doamne, iartă-ne că nu mai știm,
Rostind rugăciuni uitate
Ne e teamă să ne spovedim
Pentru ce-am greșit,
Pentru ce-am greșit.
Alungați pe veci din paradis,
Plătind niște vechi păcate,
Ne îndurăm oricum destinul scris,
Până la sfârșit, până la sfârșit.
Dar dacă exiști cu adevărat,
Unde ai fost, Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost, Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.
Dar dacă exiști cu adevărat,
Și ne vezi, Doamne,
Cât ești de bun și luminat,
Să ne arăți, Doamne,
Că ne iubești, cu adevărat!
Dar dacă exiști cu adevărat,
Și ne vezi, Doamne,
Cât ești de bun și luminat,
Să ne arăți, Doamne,
Că ne iubești, și oricum am fi,
Ne-ai iertat!

Mihaela Mihai - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne iartă-ne că ţi-am greşit,
Când ne-am depărtat de tine,
Deodată parcă s-a înrăit,
Lumea pe pământ,
Lumea pe pământ.

Ne-au ascuns icoanele cu sfinţi,
Uitând de porunci creştineşti
Am vândut pe 30 de arginţi
Tot ce aveam mai sfânt,
Tot ce aveam mai sfânt.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Unde ai fost Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Şi ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, cu adevărat!.

Doamne iartă-ne că nu mai ştim,
Rostind rugăciuni uitate,
Ne e teamă să ne spovedim,
Pentru ce-am greşit,
Pentru ce-am greşit.

Alungaţi pe veci din paradis,
Plătind nişte vechi păcate,
Ne îndurăm oricum destinul scris,
Până la sfârşit,
Până la sfârşit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Unde ai fost Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Si ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, cu adevărat!.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Şi ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, şi oricum am fi,
Ne-ai iertat!