M-am rugat la turle de biserici
Doar să te am, să nu te pierd
Am făcut rugi nebunilor isterici
Să-ţi fure minţi, să pot să te desmierd.
Mă rog istoriei să fii-n anale,
Urma să pot să-ţi iau, în timp
Să o parcurg cu sufletul agale,
Să mi te-nalţ printre zeiţe din Olimp.
Mă rog la sori, la supernove,
Exploziei sălaş să fii.. iradiere;
Un fir de praf, o literă din slove
S-aspir, să te-am citat spre mângâiere.
Păianjenul să îţi întindă plasă
Şi-un Univers să-ncingă mii de corzi,
S-ai jilţ Big Bang.. Împărăteasă!
Pair să-ţi fiu, sau Lord alaiului de lorzi.
O, creator de rău sublim, sunt în tangaj,
Timp iaţi-l, sunt în jos pe-o sferă, Terră!
E urletu-mi nestăpânit într-un mesaj;
Ultimul strigăt, răgnet disperat, înspre-o himeră..
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și obsesia naratorului pentru persoana iubită, implorând forțe superioare și chiar elemente ale universului pentru a o avea. El este dispus să se sacrifice și să se supună oricărei condiții pentru a o atinge, chiar și într-un mod distorsionat și auto-distructiv.