<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Rostam &#8211; Versuri.pro</title>
	<atom:link href="https://versuri.pro/top/rostam/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://versuri.pro</link>
	<description>Versuri corectate și explicate</description>
	<lastBuildDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.9</generator>

<image>
	<url>https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png</url>
	<title>Rostam &#8211; Versuri.pro</title>
	<link>https://versuri.pro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Firdousi - 78 Manucehr Nașterea Lui Rostam</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-78-manucehr-nasterea-lui-rostam</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-78-manucehr-nasterea-lui-rostam#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[Epic]]></category>
		<category><![CDATA[epopee]]></category>
		<category><![CDATA[erou]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie persana]]></category>
		<category><![CDATA[Naștere]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[Simorgh]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21070</guid>

					<description><![CDATA[Nu trecu prea multă vreme și-acel verde chiparos / până-atuncea făr' de roade, se împovără ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-78-manucehr-nasterea-lui-rostam" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Nu trecu prea multă vreme și-acel verde chiparos<br />până-atuncea făr&#8217; de roade, se împovără de rod;<br />primăvara-aceasta vie care inimi a vrăjit<br />se și vesteji, și pradă chinului și-atâtor griji<br />cugetu-i căzu. Povara grea-i era că ochii săi<br />lacrimi șiroiau de sânge. Trupu-i îngroșat destul<br />se îngreună, și fața-i roșie, de trandafir,<br />se făcu precum șofranul. Zise maică-sa Sindokht:<br />„O, tu, viața vieții mele! Oare, ce s-a întâmplat<br />de-ți pălesc așa obrajii?&#8221; Îi răspunse Rudabe:<br />„Zi și noapte chem pre Domnul să m-ajute, nu mai am<br />pic de somn, sunt ofilită, mai să zici că de pe-acum<br />vie sunt și totuși moartă. Mi-a venit sorocul, dar<br />n-oi scăpa eu niciodată de povara asta grea.&#8221;<br />Rudabe rămase astfel să se chinuie-așteptând,<br />fără somn și fără-odihnă; ai fi zis că bietu-i trup<br />plin cu pietre-i, sau umplut e cu un ghemotoc de fier.<br />Leșină-ntr-o zi și-un țipăt se-nălță de prin serai.<br />Sindokht se văită lovindu-și fața și smulgând din cap<br />părul miresmat ca moscul. Îl vestiră și pe Zal<br />de-ale chipreșului frunze veștede; el alergă,<br />ochii-n lacrimi și cu pieptul măcinat de suferinți —<br />lângă patul dragei sale. Roabele de prin serai<br />pletele-și smulgeau; pe chipuri și pe creștete n-aveau<br />negru văl, și-aveau obrajii-n lacrime scăldați. Lui Zal<br />îi veni un gând, și chinul i se potoli puțin;<br />își aduse-aminte-anume de cea pană de simorgh, și,<br />zâmbind, și mamei-soacre vestea i-o împărtăși.<br />Iute-aduse un jăratic, iute-aprinse de la foc<br />și-arse-un sfârc din pană. Cerul de năprasnă se cerni<br />și vânjoasa zgripțuroaică pogorî precum un nor<br />picurând mărgăritare; ce mărgăritare zic?<br />picuri mari de bucurie, alinare și răgaz.<br />Zal i-aduse mulțumire Domnului, și-l lăudă,<br />și i se rugă fierbinte. Zise cel simorgh lui Zal:<br />„Pentru ce durerea-aceasta? Pentru ce un ochi de leu<br />ar fi umed? Chiparosul argintat, cu chip frumos,<br />vrednic pui de leu ți-o naște, însetat de lauri verzi;<br />leii falnici săruta-vor pulberea-i de lângă tălpi<br />nu vor îndrăzni să treacă norii peste capul său.<br />Glasul lui când detuna-va, pielea de pe leopard<br />va plesni, și labe, ghiare, și-o mușca, înfricoșat.<br />Toți vitejii ce-auzi-vor buzduganu-i șuierând<br />și vedea-vor piept și brațe și picioare, vor simți,<br />doar la glasu-i, cum leșină inima în pieptul lor,<br />orișicâtă îndârjire vor avea și-oricât curaj.<br />Fi-va-n sfat cu prevedere de-nțelept, precum e Sam,<br />la mânie fi-va leul de război. La stat va fi<br />nalt precum e chiparosul, vajnic ca un crocodil;<br />dar c-un deget sfărâma-va cărămida-n mii de părți.<br />Însă împlinind porunca Domnului ce-mparte-aici<br />binefacerile toate, nu s-o naște-n chip firesc.<br />Adu-ți un jungher ce arde-n scânteieri și-un înțelept<br />ager și îndemânatec întru arta de-a vrăji.<br />Mai întâi vei îmbăta-o cu vin bun pe Rudabe,<br />cugetu-i să fie slobod de-orice teamă, de-orice gând;<br />grijă-avea-vei ca-nțeleptul să își facă vrăjile,<br />pentru a se pune-n starea bună de a scoate<br />pui de leu din temnicioară. Vraciul spinteca-va-ncet<br />chiparosul pe sub coaste, fără a simți dureri;<br />și va trage puiu-afară și în sângiuri va scălda<br />pântecele mumei sale; apoi tu va trebui<br />să coși bine tăietura ce-o lăsa-o cel jungher,<br />după care, griji, neliniști spulberă-le toate-n vânt!<br />Fierbe-vei o buruiană-n lapte, mosc (ți-oi arăta<br />iarba cea de leac) și după ce la umbră s-o usca,<br />unge-vei vătămătura, și-ai să vezi cu ochii tăi<br />cum se vindecă pe dată. Și-n sfârșit vei trece lin<br />peste rană cu o pană de a mea, și vei vedea<br />umbra-atotputinții mele-nrâurirea-i arătând.<br />Trebuie să fii ferice de acest deznodământ,<br />și să-i multumești doar Celui peste lumi stăpânitor,<br />El ți-a dăruit lăstarul mândru ce-ți va înflori<br />zi de zi, mereu, norocul. inima nu-ți mohorî,<br />căci această vie creangă, vrednică-i să poarte rod,<br />și purta-va rod de viță!&#8221; Zise pasărea și-n clonț<br />smulse-o pană din aripă, o lăsă să pice jos<br />și-n avântul său puternic se-nălță-n văzduhuri, sus.<br />Notă informativă :<br />&#8211; leu de război &#8211; Războinicii medieveli întrebuinţau<br />în bătălii pe lângă elefenţi şi lei dresaţi.<br />&#8211; vie creangă -Adică Rudabe.<br />Cel simorgh plecă, și, pana, Zal o și luă de jos<br />și ieșind (o, ce minune!) împlini tot ceea ce<br />pasărea îi poruncise. Lumea-ntreagă urmări<br />toate câte se-ntâmplară, toți cu inimile ghem,<br />toți cu ochii prinși în lacrimi. Sindokht sânge lăcrimă,<br />neștiind cum o să iasă pruncul din al mumei sân.<br />Un mubed dibaci la mână cum ajunse o-mbătă<br />cu vin bun pe preafrumoasa, Chip de Lună, luminos,<br />apoi despică o parte (ea nimica nu simți)<br />și spre tăietură-ntoarse capul fătului, și-astfel<br />îl făcu să iasă-afară fără-a face mamei rău;<br />nimenea așa minune pre pământ n-a mai văzut,<br />că era el, nou-născutul, un viteaz precum un leu,<br />trupeș și frumos la față. Toți priveau înmărmuriți,<br />că nu se mai pomenise făt ca el abia născut<br />trupeș cum e elefantul! Maică-sa rămase-n somn,<br />după vin, o zi și-o noapte și dormi ca-ntr-un leșin.<br />Rana-i se cusu, durerea i-o stinsese-acel balsam.<br />Când din somnu-i chiparosul se trezi și glăsui<br />mamei sale, peste frunte aur i se presără<br />și frumoase giuvaeruri; mulțumiră Celui Sfânt.<br />Mamei i se-aduse pruncul; ea se-aprinse într-atât<br />când văzu ceresc că-i fătul: la o zi părea de-un an;<br />snop de crini și de lalele. Rudabe zâmbi spre prunc<br />și văzu-n el vrednicia unui vajnic șahinșah;<br />zise: „Pântecul mi-i slobod, chinurile-mi s-au sfârșit&#8221;:<br />și-au numit copilul Slobod (adică, i-au zis Rostam).<br />Se cusu dintr-o mătase un copil la fel cu-acest<br />leu ce nu băuse lapte; fu umplut cu păr de jder;<br />i se zugrăvi un astru pe-un obraz iar pe cellalt<br />Soarele, și, scriși pe brațe, doi balauri nenfricați;<br />i se trase-n palmă ghiare ca de leu, și pe subt braț<br />lance i se puse-n mână: buzdugan, într-alta frâu,<br />apoi pe un cal urcîndu-l îi dădură slujitori.<br />Notă explicativă :<br />În persană „rostam&#8221; inseamnă „s*****it&#8221;, „liberat&#8221;.<br />Rostam sau Tahamtan este eroul principal al epopeei ŞAH-NAM.<br />Când păpușa-au fost făcută după cele rânduieli,<br />se porni la drum cămila cea gonace, și pe soli<br />bani se presărară, de-aur, pentru că-i duceau<br />lui Sam cavalerul: chipul dulce al nepotului Rostam,<br />întrarmat cu buzduganu-i. O serbare izbucni<br />în grădinile de roze înflorind de la Kabul<br />la Zabul, și țara-ntreagă într-un praznic se schimbă<br />și-ntr-un vuiet lung de trâmbiți; și oriunde, la un loc<br />se-ntruneau o sută de-oameni, giuvaere-n adunări.<br />De această veste bună șahul din Kabul, Mihrab,<br />mult se bucură și, darnic, aur la săraci dădu.<br />În Zabulistan de-asemeni, din hotar până-n hotar,<br />pretutindenea poporul se-așeză la lung ospăț;<br />cei mai mici în cin șezură nu mai jos decât cei mari,<br />ci olaltă ca urzeala cu băteala la țesut<br />și-aducându-se păpușa lui Rostam ce lapte bea —<br />lui Sam, fiul lui Nariman, cel trimis i-o așeză<br />prințului lângă picioare, și acesta lung privi,<br />plin de-o mare bucurie. Păru-n cap i se zburli:<br />„Vai, icoana-i de mătase-mi seamănă leit! —<br />a zis; dacă doar de:-o zi arată jumătate din cât e<br />păpușoiu-i de mătase, capu-i va atinge nori,<br />și-ale mantiei lui poale peste lume le-o târî!&#8221;<br />Pe trimis apoi chemându-l, revărsă pe el arginți,<br />până-ajunseră arginții mai să-i treacă peste cap.<br />Din cetate izbucniră vesel tâmpine sunând,<br />și Sam, piața uriașă, o împodobi măreț,<br />să scânteie-mpurpurată precum ochiul de cocoș.<br />Astfel Roata cea albastră-a zodiilor se roti,<br />și-a lui Zal întunecată soartă se însenină.<br />Zece doici îl alăptară pe Rostam, căci, dulce must,<br />laptele dă miez și vlagă. Când de țâță fu-nțărcat<br />și-ncepu să-mbuce singur, pită dar și carne lui<br />i se hotărî drept hrană; cât cinci oameni mesteca<br />și mânca pe săturate. De opt șchioape ajungând,<br />nalt fu chiparosul verde, parcă un Luceafăr viu<br />strălucea; ca pe-o minune omenirea îl privea.<br />De-i vedeai statură, minte, înțelegere chip,<br />îți ziceai că e viteazul Sam întreg, întinerit!.&#8221;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-78-manucehr-nasterea-lui-rostam/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - XV6 Goștasb Rostam Se Sfătui Cu Cei Din Neamul Său</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-xv6-gostasb-rostam-se-sfatui-cu-cei-din-neamul-sau</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-xv6-gostasb-rostam-se-sfatui-cu-cei-din-neamul-sau#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[Consiliere]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[Esfandiar]]></category>
		<category><![CDATA[lupta]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[persan]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Sfat]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[soarta]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21108</guid>

					<description><![CDATA[Rostam, pe de altă parte, -ajunse la seraiul său, / și-l văzu Destan în starea-n ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-xv6-gostasb-rostam-se-sfatui-cu-cei-din-neamul-sau" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Rostam, pe de altă parte, -ajunse la seraiul său,<br />și-l văzu Destan în starea-n care bravul se afla;<br />Zevare purcese-a plânge laolalt&#8217; cu Faramurz,<br />și se mistuiră-n chinuri, doar privind acele răni;<br />Rudabe își smulse părul, fața aspra-și sfâșie<br />ascultându-i cum se vaită. Zevare se-apropie<br />și-i slăbi, grea, cingătoarea;-l descotorosiră-n grab&#8217;<br />de pieptarul lui din pielea leopardului pestriț,<br />și-nțelepții toți din țară se-așezară-n jurul său.<br />Rostam porunci acelor care mai gândeau că pot<br />pe Rakș să-l tămăduiască să se-nfățișeze lui.<br />Pletele Destan își smulse, dulce, -obrajii și-i lipi<br />de-ale fiului său rane, glăsuind: „De când mă știu<br />în această lungă viață n-am văzut mai falnic fiu!&#8221;<br />Rostam îi răspunse : „Tată, plânsul tău la ce e bun?<br />Cerul a vroit aceasta să se-ntâmple în ăst fel.<br />Dar eu am în față lucruri și mai grele de-mplinit,<br />care sufletul mi-l umplu cu dureri și griji mai mari<br />decât rănile acestea! Oricât m-aș ruga de mult<br />inima să i-o înduplec, inima-i ca un pietroi:<br />Esfandiar căuta-va să m-afunde-n umilinți<br />prin cuvinte și prin fapte pline de nerușinări.<br />Străbătut-am lumea-ntreagă, și-nvățat-am ce-i știut<br />și ce e ținut în taină, înșfăcat-am divul alb<br />de curea și în țărână l-am zvârlit ca pe un ram<br />de plop alb sau de mesteacăn — și-acum înapoi am dat<br />dinaintea celui care-i vajnicul Esfandiar<br />și din fața celui care-i norocos în bătălii!<br />Tari săgeți îmi străbătură nicovale; și-ntâlnind<br />păvaza, -o găsiră slabă; dar săgețile țintind<br />în Esfandiar și-armură-i, parc-aș fi lovit cu spini<br />cremenea Odinioară, când o piatră apucam,<br />mâna mea putea s-o sfarme ca pe-un castravete crud;<br />astăzi mâna înșfăcându-l de curea pe-Esfandiar,<br />el nici n-a băgat-o-n seamă. Când un crocodil zărea<br />paloșu-mi, fugea sub pietre; dar ăst paloș n-a străpuns<br />platoșele de pe pieptul lui Esfandiar, și nici<br />faldurile de mătase fruntea lui învăluind.<br />Mulțumire i-aduc Celui-de-Sus pentru că a fost<br />noaptea-ntunecată foarte, si că-n bezna ceea grea<br />ochiu-i nu putea să vadă. De sub ghiara gadinei<br />am scăpat, dar mântuirea nu știu de-mi va folosi.<br />Când pe gânduri cad, alt mijloc văd că nu mai am decât<br />să mă salt pe Rakș și mîine s-o pornesc încotrova,<br />până o să mi se piardă urma de Esfandiar;<br />și dacă va-ncepe, aprig, să doboare căpățâni<br />în Zabulistan, sfârși-va prin a se scârbi de-omor,<br />chiar când setea de-a ucide va dura destul de mult.&#8221;<br />„O, tu, fiule &#8211; îi zise Zal — cu judecată fii!<br />Cuvântarea ta sfârșind-o, mă ascultă-acum și tu.<br />Mijloc de-a ieși din toate este, în afară<br />de moarte, cu-altfel de ieșire. Știu ceva izbăvitor<br />pentru tine, deci primește-l! Voi chema în ajutor<br />pasărea simorgh, și dacă vrea să-mi fie călăuz,<br />țara și meleagul nostru neclintite-or rămânea;<br />dacă nu, într-o ruină patria ne-o va schimba<br />ăst Esfandiar ce-i mârșav și nu face decât rău.&#8221;.<br />Cronica Șahilor</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-xv6-gostasb-rostam-se-sfatui-cu-cei-din-neamul-sau/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - 99 (104) Kei Kavus. Jalea Lui Rostam La Moartea Lui Sohrab</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-99-104-kei-kavus-jalea-lui-rostam-la-moartea-lui-sohrab</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-99-104-kei-kavus-jalea-lui-rostam-la-moartea-lui-sohrab#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[epopee]]></category>
		<category><![CDATA[jale]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie iraniană]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie persana]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[regret]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Sohrab]]></category>
		<category><![CDATA[Tragic]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21025</guid>

					<description><![CDATA[Porunci-n brocarturi scumpe vrednice şi de-un şah / să-i învăluiască trupul fiului ce pizmui / ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-99-104-kei-kavus-jalea-lui-rostam-la-moartea-lui-sohrab" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Porunci-n brocarturi scumpe vrednice şi de-un şah<br />să-i învăluiască trupul fiului ce pizmui<br />tronul şi împărăția, şi-un sicriu găsi, îngust.<br />Fu adus din câmp coşciugul, şi spre corturi se-ndreptă.<br />Foc la tabără îşi puse, oastea-n cap îşi presără<br />pulbere. Se aruncară toate corturile-n foc<br />din brocarturi înmuiate în culori de curcubeu,<br />şi-a lui şea ce-i căptuşită-n pielea unui leopard,<br />şi i-a fost lui tronul falnic. Lungu-i răcnet se-nălță<br />ca un tunet, şi viteazul şi stăpânul lumii-ntregi<br />vaiete stârni din pieptu-i : „Lumea n-o vedea nicicând<br />mândru, un alt fecior ca tine, mai viteaz, mai îndrăzneț<br />în ceas crâncen de bătaie! Vai de-acest odor de preț,<br />şi de-această-nțelepciune! Vai de-aceşti obraji şi vai<br />de-avîntata lui statură! Vai de-acest sfîşietor<br />chin din sufletul în zdrente! Tu eşti mort şi maică-ta<br />prea-i departe şi ţi-i pieptul spintecat de tatăl tău! &#8222;<br />Rostam plânse numai sânge şi-n țărână-nfipse-adânc<br />aspre unghii, scump, veşmântul, aspru-şi smulse de pe piept<br />şi grăi : „Zal, plete albe, virtuoasa Rudabe<br />m-or învinui zicându-mi Cum găsi Rostam un braț<br />de-a izbi-n fecioru-i, pieptul cum să-l spintece putu? »<br />De nelegiuirea-aceasta cum o să mă apăr..? Cum<br />îndulci-voi din cuvinte chinu-amar din pieptul lor..?<br />Cei viteji şi mari ce-or zice de ticăloşia mea<br />când vor şti că din grădină-am smuls un verde chiparos..?”<br />Pahlivanii lui Kei Kavus şi Rostam şezură-n colb,<br />şi cei mari aveau pe buze sfaturi gata să le dea,<br />dar spre ei, Rostam în jalea lui aminte n-a luat.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-99-104-kei-kavus-jalea-lui-rostam-la-moartea-lui-sohrab/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - XV7 Goștasb Pasărea Simorgh Îi Arată Lui Rostam Mijlocul De Scăpare</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-xv7-gostasb-pasarea-simorgh-ii-arata-lui-rostam-mijlocul-de-scapare</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-xv7-gostasb-pasarea-simorgh-ii-arata-lui-rostam-mijlocul-de-scapare#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[Epic]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[Eroul]]></category>
		<category><![CDATA[Esfandiar]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie persana]]></category>
		<category><![CDATA[poveste epica]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[sahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[Salvare]]></category>
		<category><![CDATA[Simorgh]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21074</guid>

					<description><![CDATA[Câteşitrei când se-nvoiră la ăst plan prea îndrăznet, / Zal, mai-marele, pe-un munte se urcă; ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-xv7-gostasb-pasarea-simorgh-ii-arata-lui-rostam-mijlocul-de-scapare" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Câteşitrei când se-nvoiră la ăst plan prea îndrăznet,<br />Zal, mai-marele, pe-un munte se urcă; de la serai<br />trei cătui cu foc adus-au cei trei inşi însoţitori<br />plini de temeri. Şi când vraciul se opri pe munte-n pisc,<br />trase-o pană dintr-un petec de brocart, şi ațâță<br />flacăra dintr-o cătuie, şi deasupra-acestui foc<br />arse-un capăt de la pană. Veghea-ntâia când trecu<br />din întunecata noapte, aerul se-nvârtoşă<br />într-un nour de-ntuneric. Cel simorgh privi din cer,<br />şi văzu cum luminează focu-aprins şi-alături Zal,<br />inimă însângerată de durere; pasărea<br />se apropie şi cercuri largi făcu, si-atuncea Zal<br />se sculă cu-nsotitorii săi tămâie fumegând,<br />pasărea-n mai multe rânduri el o binecuvântă.<br />Zal umplu cu mirodenii câteşitreile căţui<br />dinainte-i, înecându-şi fața-n sânge lăcrimând<br />din adâncu-i plin de zbucium. Zise pasărea simorgh:<br />„O, tu, şah, ce ai pe suflet de-ai nevoie de-acest fum?”<br />Zise Zal: „Nenorocirea-adusă de acei mârşăvi<br />şi de neam rău să-i lovească pe duşmanii mei haini!<br />Trupul lui Rostam cu pieptul ca de leu e vătămat,<br />şi picioru-mi împietrit e de-apăsarea-acestor griji<br />date de fecior; mi-i teamă, tremur pentru viața lui,<br />rănile acestea toate grele sunt cum nimenea<br />n-a văzut în lume-asemeni. Rakş, la fel, e ca şi mort,<br />zi şi noapte răsucindu-şi trupul de săgeti lovit.<br />De când în cuprinsul ăsta a venit Esfandiar<br />nu visează decât lupte; el nemulțumit fiind<br />de regatu-mi, de coroana-mi, de comorile-mi, ar vrea<br />roadele şi rădăcina arborelui meu din veac!”<br />Zgripţoroaica: „Pahlivane, inima nu ti-o mâhni<br />pentru-aceasta! Trebui-va să-l aduci aici pe Rakş<br />şi pe cel ce-mparte lumea.” Zal trimise la Rostam<br />o ştafetă să-l vestească: „Află-un mijloc să te scoli<br />pentru-o clipă şi poruncă dă de-asemeni şi pe Rakş<br />să-l aducă-aici îndată!”<br />Pasărea privi la răni<br />chibzuind cum să le-nchidă. Trase din viteazul trup<br />patru vârfuri de săgeată şi cu clonțu-i supse-ncet<br />sângele din răni; pe urmă c-o aripă le frecă,<br />şi Rostam numa-ntr-o clipă vlagă, viaţă, căpătă.<br />Pasărea simorgh îi zise: „Oblojeşte-aceste răni,<br />și-ai ş grije-o săptămână să nu le atingi cumva;<br />moaie-n lapte astă pană şi petrece-o peste răni.”<br />I se-aduse-apoi de-asemeni să-l tămăduie pe Rakş;<br />clontul şi-l trecu pe partea dreaptă-a telegarului<br />şi îi smulse şase vârfuri de săgeată din grumaz,<br />aşa fel că nici fărâmă de pe trupu-i nu mai fu<br />săgetată şi rănită, şi Rakş prinse-a necheza,<br />şi cel ce coroane-mparte râse când îl auzi.<br />Şi-atunci pasărea îi zise: „Brav cu trup-de-elefant,<br />mai măreţ decât măreţii de la Curte eşti; de ce<br />căutat-ai împotriva lui Esfandiar să lupţi,<br />bravul cel cu trup-ca-bronzul?” Îi dădu răspuns Rostam:<br />„Dacă nu-mi vorbea de lanţuri, inima nu-mi supăra;<br />dar îndur mai bine moartea decât să ajung de râs,<br />decât să mă las vreodată într-o bătălie-nvins!”<br />Pasărea simorgh îi spuse: „Nu, nici o ruşine nu-i<br />dacă fruntea pulberi dinaintea lui ţi-o pleci,<br />el, Esfandiar, doar este nenfricatul fiu de şah,<br />şi a şahilor mărire se-odihneşte pe-acest om<br />din neprihănită viţă. Dacă vrei cu mine-acum<br />să mi te-nvoieşti, de setea luptei te vei lepăda,<br />nu vei mai râvni deasupra lui Esfandiar să fii<br />pe cel câmp de bătălie, cuviincios, tu îi vei da<br />mâine plecăciune-adâncă, şi îi vei aduce-n dar,<br />drept ispaşă, trup şi suflet. Ceasul rău de l-a ajuns,<br />va dispreţui, fireşte, faptul că iertare-i ceri,<br />şi un mijloc de scăpare-ţi voi găsi, şi-am să-ţi înalţ<br />fruntea până sus la Soare!” Se înveseli Rostam<br />de cuvintele acestea, nu se mai înfricoşă<br />că va îndura ocara de-a fi-n fiare ferecat,<br />ci răspunse: „Niciodată nu mă voi abate eu<br />de la sfaturile tale, chiar şi când mă va ploua<br />un potop de spade-n creştet!” Zgripţoroaica zise iar:<br />„Din prietenie multă, taina cerului doresc<br />ţie doar să ţi-o dezvălui. Cel ce lui Esfandiar<br />sângele vărsa-va, pradă soartei rele va pica;<br />niciodată-aici pe lume oricât ar trăi de mult,<br />n-o să afle mântuire pentru chinuirile Iui;<br />n-o să poată să-şi păstreze nici comori: ursita rea<br />l-o urma în astă viaţă, şi când o va părăsi,<br />va găsi şi-n ceealaltă chinuri şi nenorociri;<br />de-ai luat tu hotărârea sfaturile să-mi urmezi,<br />vreau să mi te fac puternic pe duşman să ţi-l răpui;<br />te învăţ la noapte taina minunată şi-ţi închid<br />gura la urâte vorbe. Du-te, -ncalecă pe Rakş,<br />calul tău lucios, şi-apucă un jungher scânteietor!”<br />Rostam ascultând acestea, cingătoarea pe rărunchi<br />şi-o încinse şi-ntr-o clipă îl încălecă pe Rakş<br />galopînd până la mare. Văzu cum văzduhul tot<br />de simorgh se-nnegurează, şi descălecă pe ţărm.<br />Iute pasărea semeaţă din văzduhuri pogorî,<br />şi Rostam văzu un verde tamarind ce-şi adîncea<br />rădăcinile-n ţărână, pe când vârful până-n cer.<br />Vajnicul simorgh de-o creangă aninându-se, -arătă<br />lui Rostam uscată cale să ajungă lângă el;<br />o mireasmă-mbătătoare de mosc năvăli-mprejur;<br />pe Rostam chemă aproape şi cu aripa-i frecă<br />fruntea şi acestea-i zise : „Cel mai drept ram să-ţi alegi,<br />cel mai lung şi mai subţire. De-acest ram de tamarind<br />preschimbat într-o săgeată soarta lui Esfandiar<br />va s-atârne; deci tu pune pe nuiaua-aceasta preţ,<br />şi la foc îndreapt-o bine, cată şi-un vârf bun şi vechi<br />de săgeată, pene pune-i băţului şi-ăst vârf de fier,<br />iată mijlocul prin care va pieri Esfandiar!”<br />Îşi tăie Rostam o creangă din cel verde tamarind<br />şi plecă din ţărmul mării spre seraiu-i zimţuit;<br />călăuz îi fu simorghul, drept deasupra lui zburând<br />si zicându-i astfel: „Dacă, va veni Esfandiar<br />iar la luptă să te-aţâţe, glăsuieşte-i dulce, drept,<br />rugi smerite îi înalţă, nu gândi să-l amăgeşti ;<br />poate că-ndulci-va-şi graiul, poate îşi va aminti<br />vremea de odinioară; fiindcă de mai multe ori<br />lumea-ntreagă străbătut-ai înfruntând primejduiri<br />şi-oboseli, slujindu-ţi şahii. Dacă nu te va ierta,<br />dacă socoti-va-n sineşi că te poate înjosi,<br />atunci încordează-ţi arcul, si săgeata de nuia<br />ghiftuită-n vin ţi-o pune, şi-amândouă braţele<br />le aşează-n linie dreaptă către ochii lui ţintând,<br />precum face-un om cucernic tamarindul adorând<br />soarta va purta săgeata drept în ochii lui, în ochi<br />fiind partea lui mai slabă, dar să-ţi ţii mânia-n frâu.”<br />Pasărea-şi luă adio de la Zal şi-ntre aripi<br />îl imbrăţişă fierbinte, şi se avântă-n văzduh<br />mulţumită şi ferice. Rostam zboru-i urmărind,<br />foc aprinse, şi nuiaua o-ndreptă, o ghiftui<br />şi-o-mbătă cu vin; la capăt îi vârî fier ascuţit,<br />şi când gata fu săgeata, -i prinse penele, perechi.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-xv7-gostasb-pasarea-simorgh-ii-arata-lui-rostam-mijlocul-de-scapare/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - 98 Kei Kavus Kavus Se Mânie Pe Rostam</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-98-kei-kavus-kavus-se-manie-pe-rostam</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-98-kei-kavus-kavus-se-manie-pe-rostam#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[Conflict]]></category>
		<category><![CDATA[Epic]]></category>
		<category><![CDATA[epopee persana]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[Kavus]]></category>
		<category><![CDATA[Loialitate]]></category>
		<category><![CDATA[mandrie]]></category>
		<category><![CDATA[razboi]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam si Kavus]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[tradare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21113</guid>

					<description><![CDATA[Când de curtea-mpărătească Rostam se apropie, / cei mari, precum Tus şi Gudarz, care-i fiul ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-98-kei-kavus-kavus-se-manie-pe-rostam" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Când de curtea-mpărătească Rostam se apropie,<br />cei mari, precum Tus şi Gudarz, care-i fiul lui Keşvad,<br />să-l întâmpine ieşiră înainte-i drum de-o zi;<br />de pe cai descălecară şi-alergară către el,<br />şi Rostam la fel îşi puse tălpile pe lut mergând.<br />Cei mari îl tot îmbiară cu-ntrebări prieteneşti,<br />şi de-acolo spre seraiul şahului au drumeţit.<br />Când ajunseră la Kavus, i-au adus închinăciuni;<br />dar el, mânios pre dânşii, nu răspunse nicidecum.<br />Aspră-i era-nfăţişarea, fruntea cruntă ca un nor;<br />dârz ca leul din pădure scoase răcnetu-i turbat<br />spre Guiv întâi, uitându-şi de-a mai fi cuviincios:<br />„Cine-i ăst Rostam de-şi lasă nemplinite-ndatoriri,<br />şi poruncile-mi le calcă? De-aş avea o spadă-acum<br />capul ca pe-o portocală i l-aş reteza pe loc!<br />Prindeţi-l, pe sus luaţi-l, spânzuraţi-mi-l de viu<br />colo unde-atârnă ştreangul! Dinaintea mea nicicând<br />nu-i mai pomeniţi de nume!&#8221; Inima-i sări din piept<br />lui Guiv de-aceste vorbe, şi-i răspunse: „Spre Rostam<br />mâna ţi-o ridici, potrivnic?&#8221; Spre Guiv şi spre Rostam<br />şahul fulgeră-ntr-atâta că-adunarea-ncremeni;<br />porunci lui Tus să-i prindă şi să-i spânzure de vii<br />colo-n ştreanguri, şi-apoi Kavus însuşi de pe tron sări<br />de mânie-arzând ca focul trestiile pârjolind.</p>
<p>Tus se-apropie şi-l prinse de o mână pe Rostam —<br />bravii toţi încremeniră — vru din faţa lui Kavus<br />pe Rostam să-scoată-afară, teamă-având că-n ura sa,<br />rău ceva să nu înceapă. Dar Rostam se-aprinse şi<br />către şah răcni: „Nu-ţi umple pieptul cu-al mâniei foc;<br />una e mai rea ca alta orice făptuire-a ta,<br />eşti nevrednic de coroană! Spânzură-l de viu în ştreang<br />pe-acest tiurc, şi mai păstrează şi mânie şi ocări<br />pentru duşman. Rum şi Segsar, Mazanderan şi Kitai,<br />Hamaveran şi Egipet — toate-s roabele lui Rakş<br />aşternute sub copite; inimile lor au fost<br />sfărâmate doar de spada şi de arcul meu de-oţel;<br />şi tu însuţi dacă-n viaţă eşti, doar mie-mi datorezi;<br />cum laşi inima-n mânie să se-ncingă într-atât?&#8221;<br />Zise şi cu braţu-i straşnic peste braţ pe Tus lovi,<br />de-ai fi zis că elefantul năvăli asupra lui!<br />Tus căzu cu fruntea-n lespezi, şi-n mânia sa Rostam,<br />peste el păşi, să iasă. Zise-ncălecând pe Rakş:<br />„Sunt cel ce mă bat cu leii şi coroane-mpart la şahi!<br />Ce-ar ajunge, oare, Kavus, când eu spumeg mânios?<br />Cine-i oare Tus să-şi nalţe braţul împotriva mea?<br />Cel-de-Sus mi-a dat puterea şi-aceşti lauri verzi ce-i port,<br />şi nu şahul şi nici oastea-i! Lumea este sclava mea,<br />şi-nfloratul Rakş mi-i tronul; spada mi-i pecetea grea,<br />chivăra mi-i diademul; suliţă şi buzdugan<br />mi-s prieteni, şi-aste braţe, inima ce-mi bate-n piept<br />îmi ţin loc de şah! Cu spada noaptea o străluminez;<br />fac să zboare ţeste-n câmpul de bătaie. Sunt născut<br />slobod şi nu rob; sunt robul Domnului ce mi-i stăpân!<br />Bravii-au vrut să-mi dea coroană, tron să-mi dea şi diadem;<br />dar n-am vrut prea-înaltul scaun, n-am avut în ochi decât<br />datina şi-ndatorirea mea şi drumul cel dirept!<br />De primeam coroana, tronul, n-ai mai fi avut acum<br />nici puterea-aceasta mare, nici acest măreţ noroc!<br />Oare, meritam sfruntarea vorbelor ce mi le-ai spus?<br />Oare, -aceste „binefaceri&#8221; mie mi le datorezi?.&#8221;</p>
<p>Eu înscăunai în tronul şahilor pe Kei-Kobad!<br />Ce ştiam pe-atunci de Kavus, de-al mâniei sale vânt?<br />De nu-l aduceam în ţară pe Kobad, care trăia<br />în durere şi departe de mulţimi pe munţii-Alborz,<br />n-ai fi-ncins tu cingătoarea şi al răzbunării-oţel,<br />n-aveai tronul şi-avuţia ce te fac atât de dârz<br />de-a rosti cuvinte aspre lui Destan fiul lui Sam!&#8221;<br />Zise-apăi spre toţi persanii: „Va veni cel tiurc viteaz<br />şi nu va lăsa în viaţă nici puternici şi nici slabi!<br />Fiecare o să-şi cate mijloc viaţa de-a-şi scăpa,<br />după cât l-ajută capul. De-azi nainte în Iran<br />n-o să mă vedeţi; pământul e al vostru, -al tuturor,<br />iar aripile de vultur ale mele sunt de-acum!&#8221;<br />Zise calului dând pinten şi îi părăsi pe loc;<br />de mânie sta să-i crape parcă pielea de pe trup.<br />Inimile tuturora se umplură de amar,<br />căci Rostam era păstorul şi ei turma lui erau.<br />Lui Gudarz i-au zis: „Aceasta este numai treaba ta:<br />rupte legături doar mâna ta le va lega din nou.<br />Căci măria-sa, cu toate ca s-audă nici nu vrea<br />un cuvânt din partea noastră, negreşit, va asculta<br />sfaturile tale. Du-te la cel şah nesăbuit,<br />şi grăieşte-i pe-ndelete despre-aceste întâmplări,<br />glăsuieşte-i cu dulceaţă şi răbdare; poate că<br />vei întoarce iar Norocul ce s-a-ndepărtat de noi.&#8221;<br />Nenfricaţi atunci mai-marii, precum Guiv şi Gudarz,<br />Bahram cel viteaz şi Rehham, şi Gurguin, alt şoiman<br />se-aşezară laolaltă cuvântându-şi între ei<br />„Şahul nu mai ţine-n seamă datinile din străbuni<br />şi-i lipsit de cuviinţă. Rostam e al lumii-ntregi<br />vajnic pahlivan. Lui, Kavus viaţa-i e dator; nicicând<br />în nenorociri n-avut-am precum el apărător.<br />În Mazanderan când divii şi pe şah şi pe cei mari<br />îi încovoiară-n lanţuri, câte griji, primejduiri,<br />n-a fost nevoit să-ndure Rostam? El doar ciopârţi<br />trupul divului cel groaznic, el pe Kavus, bucuros,<br />l-aşeză în tron făcându-i plecăciuni ca unui şah.&#8221;</p>
<p>Şi când a lui Kavus glesnă-ngreunat-au fost din nou<br />de cătuşe şi de lanţuri, colo in Hamaveran —<br />Rostam se luptă cu-atâţia şahi spre a-l ajutora,<br />n-a dat dosul dinaintea-acelui şah ce stăpânea<br />cu urgii Hamaveranul. El l-aduse şi în tron,<br />l-aşeză din nou pe Kavus, bucurându-se-n adânc.<br />Ştreangul de spânzurătoare dacă e răsplata sa,<br />nouă ce ne mai rămâne decât să ne risipim;<br />totuşi vremea-i să ne batem, soarta nu ne dă răgaz.&#8221;<br />Marele Gudarz ce-i fiul lui Keşvad plecă la şah<br />şi-i grăi: „Au ce făcut-a Rostam, de-astăzi nimiceşti<br />ale Persiei noroace? Ai uitat Hamaveran,<br />şi ce-ai pătimit cu divii cei de la Mazanderan,<br />şi-acum dai porunci să fie spânzurat de viu Rostam?<br />Şi-acum, când s-a dus şi-n locu-i vine falnicul viteaz,<br />pahlivanul precum lupul, ce potrivnic îi trimiţi<br />colo-n câmpul de bătaie să-i azvârle drept în cap<br />nourul de pulberi negre? Guzdaham a auzit<br />vorbe despre mulţi războinici (şi-a văzut şi mari şi mici)<br />d-aia zice: «Să n-ajungă niciodată acea zi,<br />când un cavaler in gându-i îndrăzni-va să dea piept<br />cu acesta! Nebun este cine-n luptă l-o-nfrunta,<br />căci în vitejie-asemeni este bravului Rostam! >>&#8221;<br />Ascultându-i cuvântarea lui Gudarz, cel şah simţi<br />c-are-n ea şi cuviinţă şi bun simţ; descumpănit,<br />au rămas de toate cele câte s-au fost petrecut,<br />de purtarea-i fără minte. îi răspunse; „Drept vorbeşti,<br />fiindcă ce-i mai bun ca sfatul unui vârstnic nins de ani.<br />Şahului se cade veşnic să fie prevăzător,<br />silnicia şi-oţărârea neducând la bun sfârşit.<br />Trebuie voi toţi în grabă s-alergaţi după Rostam,<br />să-i grăiţi plăcute vorbe, şi-astfel ca mânia mea<br />să şi-o uite, şi-arătaţi-i norocosul viitor.<br />Şi-aduceţi-l lângă mine, gândul meu întunecat<br />iar să-şi capete lumina!&#8221;<br />Gudarz părăsi pe şah<br />zor-nevoie să-l ajungă pe al lumii pahlivan;<br />şi-l urmară capii oastei toţi pe urma lui Rostam.<br />Când zăriră iar viteazul cel cu trup-de-elefant,<br />toţi mai-marii împrejuru-i se-adunară şi cu toţi<br />binecuvântară-l astfel: „Fie să trăieşti în veci<br />şi să fii ferice! Lumea la poruncile-ţi să stea,<br />locu-ţi fie pururi tronul!.&#8221;</p>
<p>Kavus mintea şi-a pierdut,<br />şi cuvântul lui nu-i dulce când e de mânie-aprins,<br />spune vrute-şi-nevrute dar îşi vine-n fire iar<br />şi e gata pentru pace, blând şi binevoitor.<br />Greu fu înjosit de Kavus, ei, persanii, însă ştiu<br />cu nimic că nu-i greşiră lui Rostam, de-a părăsi<br />ţara dragă lui, Iranul, ascunzându-şi de Iran<br />fruntea lui cea norocoasă. Şahului îi pare rău<br />de cuvintele rostite, mâna-și muşcă, ce să zic,<br />fiindcă-a fost atât de aspru.&#8221; Rostam le dădu răspuns:<br />„N-am eu nicio trebuinţă de Kei-Kavus; şeaua mea<br />este tronul meu, iar coiful mi-i coroana, platoşa<br />mi-i caftan, şi-acum visează cugetu-mi la moarte doar.<br />Ce-i în faţa mea un Kavus? bietul, nici un pumn de colb.<br />Ce m-aş teme de mânia-i? Oare, meritat-am eu<br />vorbele-i neruşinate ce-mi zvârli, năbădăios?<br />Eu l-am scos din lanţuri, eu i-am dat coroană, tron;<br />eu, când m-am luptat cu divii colo în Mazanderan,<br />şi când piept am dat cu şahul din Hamaveran, l-am scos<br />din robie şi durere şi din ghiare de duşmani!<br />Inima mi-i grea, răbdarea pân&#8217; la capăt mi-a ajuns,<br />teamă n-am decât de Domnul carele-i de-apururi sfânt.&#8221;<br />La voroavele acestea frigul morţii străbătu<br />adunarea; dar răspunse Gudarz marelui viteaz,<br />cel cu trup cât elefantul: „Şahu-atuncea şi cei mari<br />care-şi poartă fruntea-n slavă bănui-vor altceva:<br />straşnicul Rostam se teme de-acest tiurc, şi vor şopti:<br />e mai bine, cum Guzdaham ne-a fost zis, să ne predăm<br />ţara; dacă-i este teamă lui Rostam de-a se lupta,<br />noi să ne gândim la fugă! Curtea-i plină, precum văd,<br />doar de vrajba şi mânia şahului nesăbuit,<br />şi mereu s-aduce vorba doar de tiurcul cel viteaz.<br />Iar de către şah nu-ntoarce-ţi faţa-n aste-mprejurări,<br />şi nu-ţi terfeli un nume, care-i mare pre pământ,<br />prin plecarea ta pripită. Când din orice parte oşti<br />duşmane ne strâng de-aproape, nebuneşte nu cerni<br />tronu-acesta şi coroana! Nici un om ce-i credincios<br />legii noastre preacurate nu va încuviinţa<br />să ne facă de ocară al Turanului norod!&#8221;.<br />Lui Rostam astfel grăindu-i, el, uimit, îl ascultă;<br />la sfârşit Rostam îi zise: „Dacă mie mi-a intrat<br />teama-n inimă, nici viaţa-mi n-o mai rămânea în trup,<br />însă prea mi-azvârle şahul vorbe pline de dispreţ&#8221;.<br />Şi Rostam simţi că-n starea-n care se afla altcum<br />n-avea decât să se-ntoarne şi să meargă lângă tron.<br />De aceste simţăminte-nsufleţit, se ridică,<br />spre serai să bată drumul îndărăt, cu paşi semeţi.<br />De îndată ce el, şahul, de departe îl zări,<br />de pe tron sări-n picioare, şi iertare îi ceru<br />pentru cele întâmplate, agrăindu-i într-astfel:<br />Insuşirea mea şi felul îmi sunt aspre, dar nu poţi<br />să creşti altfel decât Domnul ţi-a menit să fii aici.<br />Inima mi se-ngustează cât un Crai-Nou de pe cer<br />din pricina ăstui duşman nou de care mă-nspăimânt!<br />Te-am chemat să afli-un mijloc de scăpare, iară tu<br />ţi-ai întârziat venirea şi-atunci aspru te-am certat.<br />Dar, o, bravule cu trupul cât un falnic elefant,<br />te-njosii, însă căinţa gura mi-o umplu cu colb!&#8221;<br />Rostam îi răspunse: „Suntem sub ocârmuirea ta,<br />robii tăi, şi-a ta e lumea. Însumi printre robii tăi<br />mă aţin în faţa porţii tale, vrednic cât voi fi<br />printre ei să mă prenumăr, şi-am venit să-mi dai porunci.<br />Fie veşnic fericirea şi puterea — soţii tăi!&#8221;<br />Şahu-i zise: „Pahlivane, fii de-apururi fericit!<br />Vino să petrecem astăzi la serbare, în serai;<br />mâine ne-om găti cu arme, să purcedem la război.&#8221;.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-98-kei-kavus-kavus-se-manie-pe-rostam/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - 99 (103) Kei Kavus Sohrab Fu Ucis de Rostam</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-99-103-kei-kavus-sohrab-fu-ucis-de-rostam</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-99-103-kei-kavus-sohrab-fu-ucis-de-rostam#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[familie]]></category>
		<category><![CDATA[mituri persane]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[regret]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Sohrab]]></category>
		<category><![CDATA[Tragedie]]></category>
		<category><![CDATA[Tragic]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21026</guid>

					<description><![CDATA[Își legară încă o dată telegarii între stânci, / și tot răul lor purcese-a se-mplini. ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-99-103-kei-kavus-sohrab-fu-ucis-de-rostam" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Își legară încă o dată telegarii între stânci,<br />și tot răul lor purcese-a se-mplini. Când soarta rea<br />își arată dușmănia, chiar și cremenea atunci<br />se înmoaie precum ceara. Și-ncepură-a se lupta<br />și mi se-nșfăcară iarăși unul pe-altul de curea.<br />Ai fi zis că însuși cerul cel măreț în acea zi<br />nimici puterea mâinii peste seamă a lui Sohrab.<br />Mâniat, Rostam întinse mâinile și înhăță<br />capul, brațele acestui crocodil înverșunat,<br />și-i încovoie spinarea tânărului pahlivan.<br />Ceasul morții îi sosise lui Sohrab, și trupul său<br />n-avea pic de vlagă-n vine. Rostam, ca un leu turbat,<br />îl izbi-n țărână; însă știind că Sohrab n-o sta<br />multă vreme subt el, trase iute dintru teaca sa<br />spada și străpunse pieptul leului cel temător.<br />Ori de câte ori de sânge vei simți că ești setos<br />și-ți vei pângări jungherul lucitor, ursita rea,<br />ea la rându-i pizmui-va sângele din trupul tău,<br />și fiece fir din perii tăi se va schimba-n jungher!<br />Sohrab răsucit mai scoase un oftat adânc simțind<br />că mult n-o să mai gândească nici la bine, nici la rău.<br />Spre Rostam grăi: „Aceasta-i numai din greșeala mea;<br />și doar neagra mea ursită-n mână cheia ți-a-nmânat<br />de la poarta morții mele. De-asta nici o vină n-ai;<br />numai bolta cea albastră-a cerului m-a înălțat<br />și de tânăr mă doboară. Tinerețea mea va fi<br />pentru gloată o pricină de batjocură și râs,<br />fiindcă nalta mea statură, astfel fu zvârlită-n colb.<br />Mi-a spus maică-mea anume după care semne doar<br />recunoaște-voi pe tata, și-acest simțământ duios<br />pentru el, m-a dus la moarte. L-am cătat, să-l văd la chip,<br />viața mi-am jertfit în dorul de-al găsi pe tata. Vai!<br />truda mea a fost de-a surda! Acum chiar de te-ai schimba<br />într-un peștișor din mare, chiar de-ai să te-ascunzi precum<br />noaptea-n vălul ei de bezne, și chiar stea de vei fugi<br />în puzderia de stele, Soarele strălucitor<br />îl va smulge de pe lume tata și m-o răzbuna<br />crud pe tine, când vedea-va cărămida că mi-i pat,<br />patul pentru vecinicie! Unul dintre cei aleși,<br />dintre cei semeți războinici dovedi-va lui Rostam<br />cum i-a fost ucis feciorul și-n țărână azvârlit,<br />ca o zdreanță, când pe tata-n lumea-ntreagă și-l căta&#8221;<br />L-ascultă Rostam și capul i se tulbură, din ochi<br />lumea îi pieri ca-n pâclă, trupul său slăbi încet,<br />vlaga-n vine i se stinse, la pământ se prăbuși,<br />mintea-l părăsi.. Pe urmă când se-aduse în simțiri,<br />scoase-un răcnet de durere și în deznădejdea lui<br />întrebă voinicul: „Spune cam ce semne-avea Rostam?<br />Fie numele să-i piară dintre numele-ălor mari!<br />Căci eu sunt Rostam! Pieri-mi-ar numele, ca bietul Zal<br />al lui Sam să se așeze-n colb să plângă moartea mea!&#8221;.<br />Notă informativă:<br />Zal- Adică Destan, taica-său.<br />Răcnete stârni din pieptu-i, sânge-n vine-i clocoti,<br />și din cap își smulse părul și boci. Și când Sohrab<br />îl văzu în starea asta pe Rostam, se prăbuși<br />în leșin pierzând simțirea; și gemu: „Dacă-i așa,<br />dacă ești Rostam, tu însuți nebunește m-ai ucis,<br />îmbătat de firea-ți crudă. Vrut-am eu în fel și chip<br />pașnic să te-aduc la pace, dar în tine n-am găsit<br />nici o umbră de pornire spre ceva duios. Acum<br />platoșa-mi dezleagă-ndată, vezi-mi trupul dezgolit<br />cum lucește.. Când la poartă răsunară trâmbițe,<br />maică-mea dădu năvală cu obrajii-mpurpurați<br />de al lacrimilor sânge. Inima-i se strânse-n piept<br />doar la gândul despărțirii, și-mi legă aici pe braț<br />un onix:<br />E-o amintire, zise, de la tatăl tău;<br />Să-l păstrezi și-adu-ți aminte de el când va fi sosit<br />vremea de folos să-ți fie.<br />Dar, vezi, nu mi-a folosit<br />decât prea târziu, căci lupta avu loc fiul, vai!<br />a pierit aici subt ochii părintești..<br />Atunci Rostam<br />platoșa descopciindu-i, își văzu onixul vechi;<br />haine de pe trup rupându-și, sfâșâindu-și pieptul gol:<br />„O, tu, cel răpus de mâna-mi! Tu, cel care ești vestit<br />în atâtea țări și neamuri!&#8221; Scoase bocete prelungi,<br />păru-și smulse, și pe creştet pulbere își presără,<br />își scăldă obrajii-n lacrimi. Și Sohrab îi spune: „Nu,<br />nici un leac nu mai ajută, nu mai lăcrima de-acum!<br />La ce-ți mai slujește, oare, singur dacă te omori?<br />Ceea ce acum e faptă, trebuia înfăptuit..&#8221;<br />Când strălucitorul Astru părăsi boltitul cer,<br />fără ca Rostam să vină-n tabără de prin deșert,<br />douăzeci de mari războinici veghetori porniră-n trap<br />să mai vadă ce se-ntâmplă pe cel câmp de înfruntări.<br />și găsiră în picioare cei doi cai mânjiți de colb,<br />iar despre Rostam nici urmă.. Și văzând că bravul lor<br />cel cu trup cât elefantul nu-i în scări pe telegar,<br />nici pe câmpul răzbunării, mort de-acuma l-au crezut;<br />și-atunci capetele-acestor mai-mari tulburatu-s-au.<br />Se zoriră pe Kei Kavus să-l vestească năpristan<br />căci de astăzi al puterii tron pierdut-a pe Rostam.<br />Toată oastea scoase-un răcnet, lumea-ntreagă amuți.<br />Kavus porunci să sune trimbițele și prelung<br />tâmpinele duruiră, și Tus, capu-ntregii oști,<br />lângă tron veni și șahul zise către-ai săi viteji:<br />„Grabnic plece o cămilă spre cel loc însângerat,<br />pentru-a ști ce săvârșit-a Sohrab; căci va trebui<br />crunt să plângem noi Iranul, dacă s-o adeveri<br />vestea-aceasta-ntunecată. Cine dintre voi, persani,<br />va-ndrăzni să deie pieptul cu Sohrab, dacă Rostam<br />este mort? Atunci, olaltă, trebui-va pe Sohrab<br />să-l izbim, ca niciodată să nu mai răsară viu<br />pe-acest câmp de bătălie!&#8221;.<br />Zgomote când auzi<br />de prin tabără, acestea zise Sohrab lui Rostam:<br />„Viața-mi când acum se duce, soarta s-o schimba la tiurci;<br />dovedește-mi duioșie și împiedică-l pe șah<br />împotriva lor să-și mâne oastea mare, căci vei ști:<br />dar încrederea în mine la război i-a ațâțat<br />de-au pornit peste hotare să ajungă în Iran.<br />Multă vreme le-am spus vorbe minunate și le-am dat<br />tuturor nădejdi depline că avea-vor tot ce vor.<br />Cum puteam să știu atuncea, o, slăvitule viteaz,<br />că de-a tatălui meu mână voi pieri..? Neliniștiți<br />nu ar trebui să fie la întoarcere; spre tiurci<br />zvârle-ți doar priviri blajine. Peste tot pe unde-am fost,<br />din această cetățuie un ostatic am ținut,<br />bravul ce l-am prins în lațul azvârlitului arcan.<br />I-am pus grabnic întrebarea cum să mi te recunosc,<br />căci icoana ta naintea ochilor îmi strălucea;<br />însă gura lui într-una n-a-ndrugat decât minciuni,<br />dar a lui este greșeala că un loc ce-i hărăzii<br />gol rămase; cuvântarea-i visul mi l-a spulberat,<br />și a zilei strălucire pentru mine s-a cernit.<br />Cercetează-i pe iranieni și-ntre ei îl vei afla,<br />și nu-ți pese dacă viața-i smulsă-o fi din rădăcini.<br />Semnele pe care mama mi le-a arătat cândva,<br />le-am văzut însă crezare ochilor eu nu le-am dat.<br />Soarta scrisă mi-i pe creștet și a trebuit să mor<br />de-a părintelui meu mână. Ca un fulger am venit<br />și mă risipesc ca vântul; poate că te-oi întâlni<br />fericit acolo-n ceruri..&#8221;<br />Lui Rostam de-atâta chin<br />îi pierise răsuflarea; inima-și simți arzând,<br />ochii i-notau în lacrimi; iute-ncălecă pe Rakș<br />cel cu fulgerul asemeni. Pieptul plin de sânge-aprins,<br />zguduit de-adânci suspine, merse-n fața taberei,<br />și amar striga sărmanul covârșit în cugetu-i<br />de durere și de zbucium și de ceea ce făcu..<br />Notă informativă :.<br />cei hărăzii gol rămase &#8211; Adică e vina lui Hedjir că nu<br />s-a bucurat de binefacerile promise de Sohrab,<br />dacă i l-ar fi arătat pe tatăl său, Rostam.<br />Când oștenii îl văzură, își plecară fruntea-n colb;<br />Cerului îi mulțumiră că Rostam se-ntoarse viu<br />din cel câmp de înfruntare; dar văzându-i colbuit<br />capul, sfâșiat veșmântul, pieptul gol și-nsângerat,<br />laolaltă-l întrebară ce anume s-a-ntâmplat<br />și ce-i tulbură atâta inima. Le povesti<br />despre groaznica-ntâmplare și de mândrul său fecior<br />doborât de el.. Atuncea el și oastea-i la un loc<br />izbucniră într-un jalet și iar mintea-l părăsi<br />pe Rostam. Acesta spuse celor căpetenii mari:<br />„Zice-s-ar că mie astăzi îmi lipsește duh și trup.<br />Bine-ar fi din voi nici unul să nu-i bată pe cei tiurci,<br />că-i destul de mare răul săvârșit de mine azi.&#8221;<br />Zevare veni aproape de Rostam, având pe el<br />zdrențe de veșminte rupte, pieptu-n unghii sfâșiat.<br />Când Rostam pe al său frate-l văzu astfel, îngână<br />tot ce-i glăsuise fiul doborât, adăugând:<br />„Rău mă căinez de fapta-mi, mă adastă-osândă grea.<br />Eu, nemernicul, bătrânul, am ucis odrasla mea;<br />smuls-am trunchi și rădăcină cu acest măreț vlăstar.<br />Pieptu-i însu-mi despicat-am. Iar încovoiatul Cer<br />va să-l plângă pe vecie.&#8221; și-i trimise lui Human<br />o poruncă „De-acum spada răzbunării-n teaca ei<br />să rămână. Peste oaste căpetenie-ai rămas,<br />grijă ai de ea și ochii nu-i închide nici în somn.<br />Cât privește despre mine, nu vreau să te mai înfrunt,<br />și de astăzi înainte nici nu vreau să te mai văd:<br />tu ascuns-ai adevărul lui Sohrab, feciorul meu,<br />fiindcă rea iți este firea; cu un fier încins în foc<br />sufletul mi-ai ars și ochii!&#8221;<br />Pahlivanul Tahamtan<br />zise fratelui acestea: „O, războinice vestit,<br />duh străluminat, urmează-l pân&#8217; la Oxus pe Human,<br />și zor nu da nimănuia.&#8221; Zevare plecă pe loc,<br />lui Human ducându-i vorba pahlivanului mâhnit.<br />Bravul Human ce-l deprinse pe Sohrab de-a se lupta<br />în cumplitele războaie, îi răspunse lui Rostam:.<br />Notă informativă:<br />Tahamtan &#8211; celălat nume al lui Rostam.<br />Oxus &#8211; fluviu la hotarul Indiei.<br />„El, Hedjir gâlcevitorul și răuvoitorul, el<br />a ținut ascunsă taina ce-o căta feciorul tău.<br />L-a-ntrebat Sohrab de semne după care ar putea<br />tatăl să și-l recunoască, dar Hedjir l-a amăgit,<br />cugetu-i ținând în beznă. Prin nelegiuirea sa<br />ne-a adus nenorocirea asta, și va trebui<br />să-i tai capul!..&#8221;. Se întoarse Zevare și lui Rostam<br />îi grăi de Human, oastea-i, și de ticălosu-acel<br />de Hedjir răuvoitorul, ce-l ucise pe Sohrab..<br />Rostam ascultând acestea se întărâtă, că-n ochi<br />lumea i se-ntunecase; și de-acolo de pe câmp,<br />la Hedjir în goană-ajunse zguduindu-l rău de piept<br />și izbindu-l, scurt, de țărnă, trase-un lucitor jungher<br />vrând să-i taie căpătâna. Dar cei mari descălecând<br />îndurare îi cerșiră, pe Hedjir smulgându-l<br />ei de la poarta mortii sale..<br />Câtva timp trecând astfel,<br />Rostam lîngă fiu și-ntoarse bietul suflet sângerând;<br />cei mari, Tus, Gudarz, Kostaham, îl urmară-n trist alai;<br />bravii toți năltară glasul căutând spre Cel-de-Sus,<br />El să-l sprijine pe-un tată și să-i vină-n ajutor<br />chinul, zbuciumul din suflet să și-l poată birui.<br />Rostam înșfăcă jungherul însuși spre a-și despărți<br />de trup capul cel nemernic; se-azvîrliră-asupra lui<br />toti cei mari și de sub pleoape lăcrimară sânge cald,<br />si Gudarz acestea-i zise: „La ce-ți mai ajută-acum<br />lumea s-o prefaci în pulberi? Chiar rănind o sută inși,<br />ce-alinare vei aduce falnicului tău fecior?<br />Dacă viată să trăiască mai avea pe-acest pământ,<br />ar mai fi trăit, cu el mai trăiai și tu;<br />și de-a trebuit feciorul tău să plece de aici,<br />cugetă că nu e vecinic nimeni pe acest pământ.<br />Toți suntem a Morții pradă, fie că purtăm pe cap<br />drept podoabă-o diademă sau o chivără de fier.<br />La soroc, iți dai sfârșitul; după viață ce va fi,<br />nimenea nu știe încă. Cine, preamărit Rostam,<br />e scutit de grija Morții? Drumul, fie lung sau scurt,<br />ce-l va face-n urma noastră Moartea, pas cu pas, pândind,<br />s-o sfârși când ne-o ajunge și când fi-vom nimiciți!&#8221;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-99-103-kei-kavus-sohrab-fu-ucis-de-rostam/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - 99 (105) Kei Kavus Întoarcerea Lui Rostam În Zabulistan</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-99-105-kei-kavus-intoarcerea-lui-rostam-in-zabulistan</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-99-105-kei-kavus-intoarcerea-lui-rostam-in-zabulistan#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[jale]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[moartea lui Sohrab]]></category>
		<category><![CDATA[poveste persana]]></category>
		<category><![CDATA[razboi]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[Sohrab]]></category>
		<category><![CDATA[Tragedie]]></category>
		<category><![CDATA[Tragic]]></category>
		<category><![CDATA[Zabulistan]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21079</guid>

					<description><![CDATA[Oastea merse dinaintea negrului coșciug; cei mari / pulbere își presărară-n creștet și scurtară-apoi / ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-99-105-kei-kavus-intoarcerea-lui-rostam-in-zabulistan" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Oastea merse dinaintea negrului coșciug; cei mari<br />pulbere își presărară-n creștet și scurtară-apoi<br />cozile la telegarii negri și de soi arab;<br />tâmpine duruitoare și lungi trâmbițe de bronz<br />sparseră în mii de țândări. Când Destan, fiul lui Sam,<br />dădu ochii cu sicriul, de pe cal descălecă<br />lăsând frâiele-i de aur. Rostam naintă pe jos,<br />cu veșmintele în zdrențe, inima-n fâșii și ea.<br />Bravii descătărămară cingătorile, plecând<br />frunțile până-n țărână-n fața negrului coșciug;<br />de pe spatele cămilei l-așezară pe pământ.<br />Vai de-acest viteaz! Sub ochii lui Destan, feciorul său,<br />Rostam, ridicând capacul ce fusese-n cuie prins,<br />cuie de-aur, înflorate, zise: „Iată-l pe viteaz!<br />După ce a stat călare pe-arcuitul curcubeu,<br />doarme în nemernicia ăstui prea îngust coșciug!&#8221;<br />Destan lacrimi mari de sânge revărsă din ochii-adânci,<br />rugi-nălțând, în zbuciumarea-i, spre Cel care-i călăuz.<br />Rostam zise: „O, vestitul meu fecior! Acum ești mort,<br />și-am rămas întru mâhnire și durere să mă zbat.&#8221;<br />Zal îi zise: „De mirare-i că Sohrab a prins în mâini<br />greul buzdugan! Vezi bine, printre marii luptători<br />de minune-a fost, și-o mamă n-o mai naște fiu ca el.&#8221;<br />Zise, și-ochi și gene-n sânge se muiară lăcrimând;<br />nu-ncetă să povestească de nepotul său, Sohrab.<br />Rostam năvăli-n palatu-i strigăte scoțând prelungi,<br />și lăsă coșciugul negru dinaintea lui. Și când<br />Rudabe văzu sicriul lui Sohrab, și pe Rostam<br />pe obraji c-un râu de sânge, zise: „Mândrule viteaz,<br />saltă-ți pentru-o clipă fruntea de pe-acest coșciug!&#8221; și-atunci începu să se jelească și din piept să scoată-adânci<br />gemete și lungi suspine: „O, fecior de pahlivan<br />care te-ai luptat cu leii biruindu-i; o, nicicând<br />nu se va mai naște-n lume un viteaz precum ai fost!<br />De-acum mumei tale taine nu-i vei mai destăinui;<br />nu-i vei spune ce-ți aduse vremea-n care năzuiai<br />ah! atâta fericire! Oh! ce tânăr ai intrat<br />în lăcașul nopții negre, printre cei fără noroc.<br />Nu-i vei spune ce ursită taică-tău ți-a pregătit<br />crâncen spintecându-ți pieptul!&#8221; Bocetele ei prelungi<br />din palat se-nvolburară către cer, până-n Saturn,<br />cine-o auzi, în lacrimi izbucni și-n plâns amar.<br />Rudabe apăi se trase în cămările-i, și-afund<br />coborî-n mâhnire, -n jale, inima în chin amar<br />se zbătea, obrajii palizi. Când și-acestea le văzu,<br />plânse în amărăciunea inimii Rostam, din ochi<br />revărsând șuvoi de sânge ce-i ajunse și pe piept;<br />de te-ai fi-ntrebat tu însuți dacă n-a venit cumva<br />Ziua Judecății fiindcă bucuria-a părăsit<br />inimile tuturora. și din nou, Rostam coșciugul<br />leului Sohrab — l-aduse dinaintea celor mari;<br />smulse cuie și capacu-l ridică, și pentru Zal<br />și cei mari săltă și giulgiul arătându-și fiul mort.<br />Ai fi zis că bolta-albastră stelele și-a năruit,<br />iar femeile, bărbații, tineri și bătrâni, cu toți<br />tremurară; palizi-ceară, haine-n zdrențe fluturând,<br />cu îndurerate inimi, tăvălindu-și fruntea-n colb.<br />Tot seraiul se schimbase într-un uriaș coșciug,<br />de când leul și-așternuse între scânduri patul său.<br />Brațe de-i vedea, picioare, ar fi zis oricine-atunci<br />că e însuși străbunicul Sam de luptă obosit<br />și-adormit. Brocartul galben iar i-l puse tatăl său,<br />și bătu capacu-n cuie prea îngustului sicriu:<br />„De i-aș face criptă de-aur, de i-aș umple ăst coșciug<br />cu mosc negru, după moarte-mi, toate jefui-le-vor,<br />și de-aceea nu-mi rămâne altceva deenfăptuit.&#8221;<br />Îi clădi atunci boltită criptă semănând leit<br />cu copita uriașă-a unui falnic armăsar.<br />Notă explicativă :<br />Giulgiul era din „brocart țesut din fire și flori de aur&#8221;.<br />Nu se poate preciza dacă este vorba de un al doilea sicriu, sau rapsodul, pentru a întări atmosfera de jale, aduce din nou<br />imaginea coșciugului cioplit „din trunchiuri groase de aloe&#8221;.<br />Ochii lumii-ntregi orbiră de-atât vaiet, de-atât plâns!<br />Și-i ciopli din trunchiuri groase de aloe un coșciug<br />și-l bătu în cuie de-aur. Lumea-ntreagă clocoti<br />auzind că pahlivanul își ucise propriu-i fiu;<br />lumea-ntreagă fu mâhnită, și-oricui i se povesti,<br />căzu pradă întristării. Trecu vremea și Rostam<br />nu simți vreo bucurie în adâncul inimii.<br />Pân&#8217; la urmă: împăcarea, căci văzu că pe alt drum<br />nu-i rămâne să pornească. Lumea-atâtea amintiri<br />ne-a păstrat precum aceasta, fiindcă soarta risipi<br />din belșug dureri în suflet fiecărui muritor.<br />Care este omu-acela cu bun simț ce va-ndura<br />vicleniile ursitei?<br />Când cei din Iran apoi<br />cele de mai sus aflară, focul chinului zbucni-n<br />sufletele tuturora. Human în Turan întors,<br />se-nfățișă îndată șahului Afrasiab<br />ca să-i spună ce văzuse. Cel stăpân peste Turan<br />mut rămase de uimire, și în sinea-i chibzui<br />din această întâmplare ce urmări vor mai ieși.<br />Cronica Șahilor</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-99-105-kei-kavus-intoarcerea-lui-rostam-in-zabulistan/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - 99 (10992) Kei Koshro Rostam Îl Scoase pe Bijan Din Temniță</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-99-10992-kei-koshro-rostam-il-scoase-pe-bijan-din-temnita</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-99-10992-kei-koshro-rostam-il-scoase-pe-bijan-din-temnita#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[bijan]]></category>
		<category><![CDATA[Eliberare]]></category>
		<category><![CDATA[Epic]]></category>
		<category><![CDATA[erou]]></category>
		<category><![CDATA[Iran]]></category>
		<category><![CDATA[Prietenie]]></category>
		<category><![CDATA[Răzbunare]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[temnita]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21114</guid>

					<description><![CDATA[Estimp Tahamtan își puse zale, platoșă din Rum, / și își încheie toți bumbii; apoi ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-99-10992-kei-koshro-rostam-il-scoase-pe-bijan-din-temnita" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Estimp Tahamtan își puse zale, platoșă din Rum,<br />și își încheie toți bumbii; apoi se înfățișă<br />celui care-i Stăpânul Soarelui și Lunii, Lui,<br />copleșit și-adânc cerându-i ajutor și adăpost,<br />zise: „Fie să se stingă ochiul celor păcătoși!<br />Fie să am vlagă-n vine cât să-l mântui pe Bijan!&#8221;<br />Porunci celor tovarăși să se strângă-n cingători<br />gata pentru răzbunare; puseră la telegari<br />șei învăluite-n pielea leopardului pestriț,<br />pregătiți cu toți de luptă. Tahamtan se îndrumă<br />după luciul vâlvătăii și-alergă în mare zor.<br />Când ajunse lângă stânca lui Akvan și-acel gropan,<br />crunt lăcaș pentru durere și mistuitor prăpăd,<br />spuse bravilor lui, șapte: „Trebuie ca pre pământ<br />tălpile să vi le puneți și un mijloc să găsiți<br />spre a da de-o parte stânca de pe gura-acestei gropi.&#8221;<br />Capii oastei coborâră de pe cai spre-a ridica<br />piatra de deasupra gropii; câteșișapte, îndelung,<br />vlaga brațelor cercară cu pietroiul, și, trudiți,<br />nu-l urniră. Când viteazul leu văzu-n sudori scăldați<br />bravii lui fără să miște stânca, de pe cal sări,<br />poala zalelor și-o strânse-n cingătoare și ceru<br />vlagă Celui ce-i izvoru-a toată vlaga, și-nșfăcând<br />piatra, o săltă deodată; într-un codru o zvârli<br />tocmai în Kitai, Pământul din adânc cutremurând!<br />Și-apoi printre suspine pe Bijan îl întrebă:<br />„În nenorocirea asta cum căzut-ai? Lumea doar<br />a-mpărțit cu tine toate desfătările; cum deci<br />i-ai luat din mână cupa de otravă?&#8221; Și Bijan<br />din întunecata-i hrubă îi răspunse: „Cum te simți,<br />pahlivane, după drumul ăsta lung și-obositor?<br />De îndată ce urechea-mi strigătul ți-l auzi,<br />toată-otrava cea amară și cu care-o lume-ar vrea<br />să m-adape, dintr-o dată-n miere mi s-a preschimbat.<br />Iată care mi-i lăcașul; fierul e pământul meu,<br />si o piatră îmi e cerul; și de-asemeni inima<br />de-astă lume trecătoare mi s-a lepădat răbdând<br />chinuri, lipsuri și neliniști și nenorociri duium!&#8221;<br />Rostam astfel îi răspunse: „Preamilosul ce-i Stăpân<br />peste lume-avut-a milă de viața ta, Bijan;<br />îmi rămâne doar o rugă să-ți mai fac, o, înțelept<br />și de neam ales prieten! Lasă-mi-l pe Gurguin<br />fiul lui Milad, și-ți smulge din ființă negrul gând<br />de cumplită răzbunare!&#8221; Îi dădu răspuns Bijan<br />„O, prietene, bag seama că nu știi cât am luptat;<br />nu-mi știi, prințule ce-n pieptu-ți ai o inimă de leu,<br />cât rău mi-a făcut acesta, Gurguin al lui Milad.<br />Dacă ochii mei vreodată l-or privi în ochi, atunci<br />cruntă fi-va răzbunarea-mi!&#8221; li dădu răspuns Rostam:<br />„Dacă-atâta răutate ai că seama nu mai ții<br />de prietenia noastră și de vorbele ce-ndrug,<br />mi-i că te-oi lăsa în groapă de picioare-nlănțuit,<br />și-oi pe Rakș călare si mă voi porni la drum!&#8221;<br />Auzind aceste spuse ale lui Rostam, Bijan<br />scoase-un răcnet din adâncul strâmtei temniți glăsuind:<br />Eu sînt cel mai neferice dintre toți vitejii perși,<br />din tot neamu-mi, tot Iranul Trebuie acum să uit<br />răul, oricât e de mare, -nfăptuit de Gurguin!<br />Bine! Uit și-i dau iertare! Uit! Și din ființă-mi smulg<br />orice gând de răzbunare.&#8221;<br />Și atunci Rostam lăsă-n<br />groapă-un capăt din arcanu-i, și îl trase pe Bijan<br />cu picioarele în fiare, capul gol, păr, unghii lungi,<br />de-anevoi slăbit cu totul, de dureri și lipsuri mari,<br />palid în obraji, cu trupul sângerând de-atâta fier<br />și de lanțuri ruginite. Rostam scoase-un țipăt când<br />îl văzu-ngropat în fiare; lanțuri grele și cătuși<br />se grăbi să i le spargă, scoase groasele brățări<br />ce-l strânseseră de glesne..<br />De la temniță apoi<br />se întoarseră acasă la Rostam; cel pahlivan<br />având pe Bijan în dreapta iar în stânga-i Manije.<br />Tinerii îi depănară lui Rostam povestea lor,<br />inimi, cugete mâhnite. Tahamtan dădu porunci<br />lui Bijan să i se spele capul, trupul sângerând,<br />să îmbrace noi veșminte. Gurguin se-apropie<br />de Bijan și așternându-și fața-n colburi, îl rugă<br />să se-ndure și să-i ierte multele nelegiuiri;<br />și de spusele-i smintite îndelung se căină;<br />și Bijan de răzbunare își uită și fapta rea<br />a lui Gurguin rămase fără-osândă. Și-n curând<br />se-ncărcară mari cămile, se-nşeuară telegari;<br />Rostam se-mbrăcă-n armură scumpă și urcă pe Rakș;<br />cei viteji vestiți, din teacă, traseră sclipiri de fier,<br />pregătiră buzdugane grele, și porniră-n rând<br />gata pentru bătălie: gândul lor s-a împlinit.<br />Așkeș cel cu ochii ageri ce veghează pururea<br />oastea să și-o izbăvească, cu poveri porni la drum;<br />Rostam lui Bijan îi zise: „Mergi cu-Așkeș și Manije,<br />și aicea las&#8217; pe mine! Crâncen pe Afrasiab<br />mă voi răzbuna la noapte, și nu-mi voi îngădui<br />nici odihnă, nici mâncare și nici somn. Vreau în serai.<br />să-i fac eu la pocinoage, de-o ajunge mâine-n zori<br />de ocara oastei sale; neagră noapte o să-i fac<br />ziua cea strălucitoare, căpăţâna am să-i smulg<br />și lui Kei Khosro voi duce-o! Tu du-te cu Manije;<br />vreau să nimicesc Turanul cu tăioasa-mi spadă grea,<br />tu ești prea sleit de lanțuri și de temniță, să fii<br />martor la această luptă.&#8221; La ăst sfat ce dădu<br />Rostam de-a porni spre țară însoțind pe Manije,<br />Bijan îi răspunse-acesta: „Merge-voi în cap cu voi<br />de porniți la răzbunarea-mi! Știi, tu, vajnic Tahamtan,<br />că-s Bijan și reteza-voi multe capete-n Turan!&#8221;.<br />Cronica Șahilor</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-99-10992-kei-koshro-rostam-il-scoase-pe-bijan-din-temnita/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - XV93 Goștasb Rostam Îl Ucise pe Șeghad și Muri</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-xv93-gostasb-rostam-il-ucise-pe-seghad-si-muri</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-xv93-gostasb-rostam-il-ucise-pe-seghad-si-muri#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[Iran]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[Răzbunare]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[Seghad]]></category>
		<category><![CDATA[Shahnameh]]></category>
		<category><![CDATA[tradare]]></category>
		<category><![CDATA[Tragic]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21033</guid>

					<description><![CDATA[Când Rostam, rănit de moarte, își deschise ochii mari / și văzu schimonosită fața-a prințului ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-xv93-gostasb-rostam-il-ucise-pe-seghad-si-muri" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Când Rostam, rănit de moarte, își deschise ochii mari<br />și văzu schimonosită fața-a prințului Șeghad,<br />presimți că viclenia ticăloasă-a ăstor gropi<br />născocite-s de mișelul de Șeghad, vrăjmașul său!<br />Izbucni „O, om bicisnic, cu nenorocoasă stea,<br />fapta-ți va preface țara fericită-ntr-un deșert!<br />Va să te căiești de-omoru-mi, și de ale lui urmări,<br />va să tremuri, alb de spaimă, și bătrân n-ai să ajungi!&#8221;<br />Mârșavul Șeghad răspunse: „Rotitorul cer făcu<br />direptate și cu tine; pentru ce, amar de vremi,<br />ai vărsat atâta sânge în Iran, și-ai nimicit<br />și izbit întreaga lume? Dar sfârșitu-aproape ți-i<br />și va să te stingi de mâna crâncenului Ahriman!&#8221;<br />Din deșert, în clipa-aceea, -ajunse șahul din Kabul<br />în cel loc de vînătoare, și-l văzu pe Tahamtan<br />plin de răni adânci pe trupul său de falnic elefant,<br />răni, văzu, neoblojite, și îi zise: „O, Rostam,<br />căpetenie-de-oaste, oare, ce ți s-a-ntâmplat<br />în ăst loc ce hărăzit e pentru vânătoare doar?<br />Vreau să plec, acum, în grabă să-ți aduc lecuitori,<br />lacrime vărsând de sânge pentru chinul tău amar;<br />cred că rănile cumplite se vor vindeca deplin<br />și în lacrime de sânge-obrajii nu-i voi mai scălda.&#8221;<br />Tahamtan răspunse-acestea: „O, tu, omule viclean<br />si din josnică sămânță! Vremea de lecuitori<br />dusă este pentru mine, dar la moartea-mi nu vărsa<br />lacrimile-ți mari de sânge. Oricât vom trăi de mult,<br />vom sfârși murind: rotirea cerului atinge tot<br />ce-are viață-n lumea asta. N-am eu slavă mai presus<br />decât Geamșid, bunăoară, care-a fost de Peiverasp<br />retezat cu fierăstrăul, nici decât un Fereidun,<br />sau Kei Kobad, șahinșahii cei născuți din falnic neam;<br />și când l-a ajuns sorocul pe viteazul Siavuș,<br />Gherui Zere, grumazul, i-l tăie cu-al său jungher.<br />Toți au fost șahi în Iranul nostru, și în bătălii<br />fost-au mai viteji ca leii, dar s-au dus demult și noi,<br />noi rămaserăm cu zile și-astăzi noi suntem pe drum<br />precum leii-aceia groaznici! Faramurz, feciorul meu,<br />el, a ochilor lumină, va veni și îi vei da<br />grea socoată pentru moartea-mi!&#8221;<br />Către josnicul Șeghad<br />se întoarse-apăi zicându-i: „Pentru că am fost atins<br />de nenorocirea asta dă-mi din taşcă arcul meu<br />și-mplinește-mi astă rugă. Arcul încordează-mi-l<br />și mi-l pune dinainte și-o pereche de săgeți,<br />căci nu trebuie ca leul, când târcoale după prăzi<br />va dădea, vrun rău să-mi facă: arcul m-ar sluji atunci.<br />Dacă pot să scap cu bine și nesfâșiat de viu<br />de un leu, atunci veni-va vremea să mă culc în colb.&#8221;<br />Șeghad merse, de la spate, trase arc și-l încordă<br />și-l întinse doar o dată să-l încerce, și, voios<br />de a fratelui său moarte-apropiată, l-așeză<br />surâzând drept înaintea lui Tahamtan. El pe loc<br />prinse arcul cu putere, dar se răsuci gemînd<br />de a rănilor durere. De săgețile-i, Șeghad<br />se temu fugind să-și facă pavăză dintr-un copac.<br />Un platan găsi în faţă încărcat de-amar de ani;<br />scorburos pe dinăuntru, dar pe-afară înfrunzit,<br />și Șeghad, cu josnic suflet se ascunse după trunchi.<br />Rostam îl văzu și brațul și-l săltă, și-așa rănit,<br />săgeata care și copac și pe Șeghad<br />îi cusu îndeolaltă, și aceasta îi umplu<br />inima de bucurie bravului ce duhu-și da.<br />Șeghad scoase doar un răcnet când de moarte fu rănit,<br />dar viteazul pentru chinuri nu-i lăsă prea mult răgaz.<br />Tahamtan la urmă zise: „Domnului îi mulțumesc<br />fiindcă-o viață căutat-am adevărul să-l cunosc,<br />și mi-a dăruit putere însumi eu să mă răzbun<br />pe-acest vânzător, nainte de-a muri și &#8216;cât aici<br />viața-mi pâlpâie pe buze și cât încă n-au trecut<br />două nopți peste această răzbunare!&#8221; Zise-astfel,<br />pe când duhu-i lăsă trupul și-adunarea revărsă<br />lacrimi de durere-amară. Zevare la fel sfârși-n<br />altă groapă, și sfârșiră-nsoțitorii mari și mici.<br />Cronica Șahilor</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-xv93-gostasb-rostam-il-ucise-pe-seghad-si-muri/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Firdousi - XV3 Goștasb Lupta Lui Rostam Cu Esfandiar</title>
		<link>https://versuri.pro/firdousi-xv3-gostasb-lupta-lui-rostam-cu-esfandiar</link>
					<comments>https://versuri.pro/firdousi-xv3-gostasb-lupta-lui-rostam-cu-esfandiar#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Firdousi]]></category>
		<category><![CDATA[Epic]]></category>
		<category><![CDATA[epopee]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[eroism]]></category>
		<category><![CDATA[Esfandiar]]></category>
		<category><![CDATA[lupta]]></category>
		<category><![CDATA[onoare]]></category>
		<category><![CDATA[persan]]></category>
		<category><![CDATA[razboi]]></category>
		<category><![CDATA[Rostam]]></category>
		<category><![CDATA[vitejie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=21081</guid>

					<description><![CDATA[Când se lumină de ziuă, Rostam zalele-mbrăcă / și pieptarul lui din pielea leopardului pestriț, ... <a href="https://versuri.pro/firdousi-xv3-gostasb-lupta-lui-rostam-cu-esfandiar" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Când se lumină de ziuă, Rostam zalele-mbrăcă<br />și pieptarul lui din pielea leopardului pestriț,<br />trupul să și-l ocrotească; de cârligul de la șea<br />și-agăță arcan și calu-i mare cât un elefant<br />și-lâncălecă. Pe urmă îl chemă pe Zevare,<br />multă vreme despre oaste îi vorbi sfârșind astfel<br />„Du-te oastea să-ți orândui pe colina de nisip.&#8221;<br />Zevare își strânse oastea-n piața cea de la serai<br />spre-a o îndruma în câmpul crâncenelor bătălii.<br />Tahamtan plecă cu lancea-n mână;-afară din serai<br />el încălecă și oastea-i îl primi cu preamăriri :<br />„Fie să ai totdeauna buzduganu-n mâna ta,<br />șea și telegar sub tine!&#8221; Rostam merse, Zevare<br />îl urmă, el ce-l întâiul reazim și sprijinitor<br />al domniei sale; merse-n malul râului Hârmand,<br />gura plină de încrederi, pieptul ros de multe griji.<br />Lângă mal lăsă oștirea și pe frate-său, și-apăi<br />către tabără purcese la șahul Iranului,<br />după ce acestea zise cu mâhnire „Zevare,<br />merg să fac o încercare, să-l opresc de a lupta<br />pe-acest om ce dușmănos e și răuvoitor; aș vrea<br />liniște să-i dau în cuget. Mă tem că va trebui<br />să ajungem la-nfruntare, și nu știu ce nenoroc<br />va să iasă la iveală. Ține oastea în ăst loc,<br />eu mă duc să văd ursita ce ne va meni-n curând.<br />Dacă-l aflu ca-nainte mânios pe-Esfandiar,<br />n-oi chema să mă ajute capii din Zabulistan,<br />ci lupta-voi numai singur; nici un om din oastea mea<br />nu vreau suferinți să-ndure. Cel a cărui inimă<br />însetată-i de dreptate poate-n liniște visa<br />la o soartă vitejească.&#8221; Trecând râul se urcă<br />pe un dâmb; rămase astfel câtva timp, se cufundă-n<br />cugetări asupra lumii; pân&#8217; la urmă lung răcni :<br />„O, tu norocos în lupte, tu, Esfandiar! Acel<br />care va să te înfrunte a venit, deci gata fii!&#8221;<br />Esfandiar de departe auzi ăst glas știut<br />al străvechiului leu falnic plin de râvna de-a lupta;<br />el zâmbi și zise : „Iată! Gata-s de când m-am trezit!&#8221;<br />Platoșă ceru și coiful, buzdugan și lancea sa;.<br />își implătoșă tot pieptul lucitor, își puse-n cap<br />chivăra lui heinnidă, șea ceru pe telegar<br />negru și adus nainte-i. Când viteazul își văzu<br />bidiviul, își înfipse coada lăncii în pământ<br />și săltă de pe țărâna neagră și zbură pe șea,<br />cu puterea, vitejia lui cu care-i înnăscut —<br />cum doar leopardul sare drept în spate pe-un colun,<br />îngrozindu-l. Buimăcită, oastea-i îl privi urând<br />binecuvîntări asupră-i. Merse către Tahamtan<br />și-ajungând văzu că-i singur pe colină, și din șea<br />către cel Beșătan spuse : „N-am nevoie de-ajutor<br />și de soț spre a învinge; fiindcă-i singur, eu la fel<br />voi fi singur; și sui-voi povârnișul ăstui dâmb&#8221;.<br />Și-astfel bravii se-ntâlniră să se-nfrunte, piept la piept,<br />de-ai fi zis că-n astă lume praznicele au pierit.<br />Când bătrânul și cel tânăr, cei doi falnici pahlivani,<br />cei doi lei plini de mândrie, se apropiară-ncet<br />unul de-altul, telegarii începură-a necheza,<br />de credeai că piere-n pulberi câmpu-acela-nveninat!<br />Glas puternic, Rostam zise: „Om la inimă voios<br />și oblăduit de soartă! Nu mi te-ndârji atât<br />și nu mi te-aprinde-atâta; la o vorbă de-nțelept<br />bine-i să-ți deschizi urechea. Bătălie dacă vrei,<br />sânge-mprăștiat și chinuri și izbiri, dă-mi voie-atunci<br />să-mi aduc toți cavalerii aprigi din Zabulistan,<br />înzăuați și-n mâini cu spade din Kabul; la rându-ți, tu<br />poruncește ca persanii să se-apropie-a vedea<br />ce-i un giuvaer de aur și ce este unul calp.<br />I-om aduce-aici pe câmpul de-nfruntare, între ei<br />să se bată, noi deoparte ne vom ține câtva timp;<br />și se va vărsa la sânge după placu-ți, și-ai să vezi<br />lupta, zarva, vălmășeala!&#8221;<br />Glăsui Esfandiar :<br />„Vorba ta-i nesăbuită; din serai cu spada-n pumn<br />te-ai pornit și pe colina asta m-ai chemat să vin;<br />pentru ce vrei tu acuma să mă-nșeli; sau poate-ți simți<br />prăbușirea-apropiată? Oare, ce mi-ar folosi<br />cu Zabulistan războiul, sau un altul cu Kabul?<br />Deie Domnul — niciodată așa ceva să nu fac!.<br />Nu-i în crezu-mi s-aduc moartea bravilor iranieni<br />pe când pun în cap coroana Iranului. La război<br />sunt întâiul, chiar când este cu un pardos să dau piept,<br />ghiare-n ghiare. De-ai nevoie de-ajutoare, să-ți aduci;<br />eu nicicând nu am nevoie ; Cel-de-Sus mi-i ajutor<br />în încrâncenarea luptei și norocul mi-a zâmbit<br />cri de câte ori cercat-am. Tu ești dornic să te lupți,<br />eu sunt însetat de luptă, și-astfel ne vom bate noi<br />fără oști și-atunci vedea-vom: calul lui Esfandiar<br />va ajunge-n grajdu-i fără-a duce-n spate călăreț,<br />sau al lui Rostam, viteazul preamărit, se va-nturna<br />fără de stăpân acasă, în seraiul lui Destan.&#8221;<br />Și atuncea pahlivanii se-nțeleseră-amândoi<br />nimenea să ajute în această luptă grea.<br />De mai multe ori în suliți se izbiră înde-ei,<br />de pe platoșe rupându-și catarămi și chingi, avan;<br />pân la urmă cele bolduri de la suliți li s-au rupt,<br />și au fost siliți„să-nșface paloșele de oțel;<br />le-nălțară, -n stânga, -n dreapta se izbiră, dar pe loc<br />spadele li se știrbiră. Se-ndreptară din rărunchi<br />și de la oblânc luară buzduganele în pumni<br />și făcură să detune unul pe-altul lovituri,<br />ca pietroaie prăvălite de pe creasta unei stânci;<br />îndârjili se zvârcoliră, precum doi sălbatici lei,<br />mădularele zdrelindu-și în grozavele izbiri,<br />până brațele-și opriră, buzdugane când s-au rupt.<br />Și atunci își apucară de curea câte-un arcan<br />și focoșii cai zburară. Rostam si Esfandiar<br />prinseră-și, pe rând, în lațuri, capetele, și-amândoi<br />bravii plini de semeție, doi voinici, doi elefanți,<br />traseră din răsputere, străduindu-se din greu<br />unul pe-altul să se-ntreacă, însă dintre leii-acești<br />nu se clatină nici unul de pe telegarul său.<br />Călăreții obosiră, frânți erau și caii lor<br />de grozava bătălie, spuma-n gura lor era<br />numai sânge, numai pulberi, zalele pe luptători<br />și-ale cailor cioltare sfâșiate în bucăți.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/firdousi-xv3-gostasb-lupta-lui-rostam-cu-esfandiar/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
