Romanian literature – Versuri.pro

Florența Albu - Chirpici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din nou orașul câinilor părăsiți
haitele câinilor –
urletul lor de pustiu de urât
orașul – maidan.
Pare că toți am murit
toți am intrat în chirpici.
Spiritul
praful și pulberea!.
Istoria – vastă ruină
prin evi înainte
rătăcesc câini hăituiți.
Poemul acesta e felul meu de-a urla cu ei urletul – artă poetică!.
Azi te invoc, Doamne,
între ruinele urbei
absentule din realitate!.

Rainer Maria Rilke - Blazonul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scutul-i ca oglinda care-absoarbe
totu-n ea, tăcut; deschis cândva,
înecând apoi răsfrângeri oarbe
de finite locuind deja.
Depărtări de stirpe, de prisos
să nu mai nege, și de-obiecte,
de realități crescând directe
(totul însă-ntors pe dos),
și mărturisindu-le-n risipă.
Căptușit cu faimă și-ntuneric,
se-odihnește coifu-apoi, prea mic,
nici cât giuvaierul din aripă,
pe când, parcă-n plâns, bogat și-isteric
cade învelișu-i din nimic.

Johann Wolfgang Von Goethe - Preludiu Tanguios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, bâiguieli împătimite,
Cât de ciudat se poartă-n vers!
Din casă-n casă am demers,
Desprinse foi le-adun pe toate.
Aceea ce în depărtare
Și răzlețit în viață sta,
Acuma, sub o-nvelitoare,
Un cititor în mână ia.
Sfârșește iute cartea mică,
Nu te sfii, de-i cu păcate;
De contradicții pline-s toate,
Iar ea – să nu se contrazică?

Florența Albu - Incantații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tristețe cu numele sfânt
astăzi lumina e vânt
lumea – pământ
moartea – cuvânt.

Ceruri și chipuri
cine de taine
roata de chipuri
de spaime.

Acolo la mijloc
Ioan cel tânăr
Ioan fără de țară
decapitatul
botezătorul
gură de aur –.

felul nostru de-a fi
de-a fi aleși
pedepsiți
felul nostru de-a fi.

Ioanii triști
Ioanii vânt
pământ
cuvânt.

Rainer Maria Rilke - Diana Crețana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vânt de promontoriu: n-a fost oare
fruntea-i ca un lucru luminos?
Vânt opus de vietăți ușoare,
întrupând-o unduios.
I-ai turnat pe sânii fragezi haina,
ca o presimțire în schimb?
Însă ea, știindu-și parcă taina,
sprintenă, cu câini și nimfe, -n timp
alergă spre-o țintă-ndepărtată,
încercându-și arcul și legată
cu centura ca un scut;
doar arar, din așezări străine,
smulsă și, -n mânie, frântă-n sine
de un țipăt de născut.

Ion Pillat - Scutul Minervei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântul
În pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,
Și drumului s-așterne în goana gândului
Fugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.
Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântul
Pe coarde numărate ești nevoit să-l sui,
Și nu se schimbă piatra informă în statui
De n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.
Năuci, să creadă sciții că bâlciul e-un spectacol,
Că-n lire nestrunite dorm melodii adânci,
Că vorbe nențelese adună un oracol.
Adevărata artă de alte minți se-alege:
Nu pâlpâie în noaptea desișului, pe stânci
În soarele Minervei, scânteie albă-i lege.

Geo Bogza - Plâns cu Stânci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hebdomadar, eu plâng cu stânci,
destrămări,
zguduiri.
Rombic la margini de pământ,
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.
Blestemul înțeapă,
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos,
Helas, suflet de om nebulos.
Ochii pun petice,
dureros de prismatic privesc,
rătăcesc,
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.
UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

Ion Pena - Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu sunt sălbatic ca un vis
Ce noaptea liniștea sugrumă,
Ca un profet păgân închis
În carapacea mea de humă.
Eu sunt înalt ca un stindard
Ce-i ros de umbră și de glorii,
Ca un păcat spălat de nard
În patruzeci de purgatorii.
Eu sunt pribeag ca un strigoi
Ce scuipă lumea cu blesteme,
Ca un nebun cu pumnii goi
Și tidva plină de poeme.

Gunter Grass - Crezul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Camera mea e ferită de vânt,
cucernică, o țigară,
atât de mistică, că nimeni nu cutează
să scumpească vreo chirie
sau să întrebe de nevastă-mea.
Când a murit ieri musca
am priceput fără calendar,
octombrie, un profesor de dans se înclină,
vrea să-mi vândă poze mici, interzise.
Vizitele le primesc în fața ușii,
poșta e lipită de geamuri,
afara, ploaia citește și ea.
Înăuntru, camera mea e ferită de vânt,
nici o ceartă pe tapet,
săruturi și ceasuri înghițite,
niciodată împiedicări, lovituri la genunchi,
fiindcă totul cedează,
cucernică, o țigară,
vertical păianjenul fir cu plumb
intră în orice adâncitură –
nu vom eșua niciodată.

Ion Caraion - Umbre și Ele Obosite Scaunele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Umbre și ele obosite, scaunele.
Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă.
Absorb lumina fără vlagă obiectele din restul
odăii ca o grotă. E vată sau norul?
Tăcerea, vestea, încetul
mers a fel de fel de obsesii..
Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă.