Versuri corectate și adnotate
Nero nu era deloc îngrijorat când a auzitceea ce Oracolul Delphic trebuia să spună:– Ai grijă de vârsta de șaptezeci și trei de ani.O mulțime de timp pentru a se bucura de el însuși.Are treizeci. Termenul limităpe care zeul l-a dat este suficientpentru a face față pericolelor viitoare.Acum, un pic obosit, se va întoarce la … Citește mai mult
Nero nu se neliniști, când auziprezicerea oracolului delfic:„Ferește-te de șaptezeci și trei de ani!”Timp era berechet să-și ducă traiul:abia împlinise treizeci de ani. Soroculce-i hărăzise zeul i-ajungea din plinspre-a stăvili capcane viitoare.Se-ntoarce-acum la Romă, puțin cam obosit,plăcută oboseală, dup-o călătoriebogată-n zile pline de desfătări senzuale –în teatre, prin grădini, pe la palestre..Serile, ah! din cetățile-Ahaiei..Și … Citește mai mult
Decius…. şi dădu un semn Cezarul să-nceapă ale zilei lupte,mulţimea nerăbdătoare însetată e de sânge,doar Cassandra stă în umbră şi îngrijorată plânge,că moartea, din gladiatori, aşteaptă să se înfrupte!.Iar Decius, iubitu-i dac astăzi va intra în luptăadversar puternic sorţii au decis ca el să-nfrunte,nu ştie dacă experienţa pe Decius, azi îl ajută,adversarul lui, cumplit, nu … Citește mai mult
Ausonius, poet cu dulce numePe când erai magistru-nBurdigala,SoareleRomei asfințea în lume,Și barbarii își începeau năvala.Dar tu, cu strălucire slujindEfemeridei,Vorbeai în hexametrii de vinuri și de stridii.Papirusuri cu stihuri strângeai în besacteaȘi petrecând domoale zileDescopereai apropieri subtileÎntre o roză tânără și-o stea.Era un veac crepuscular acelaÎn care limpede cântaiMosellaȘi cei din urmă dafini elini sădiți laRomaÎși … Citește mai mult
Sfărâmături de urne — oriunde —lespezi de marmoră marisub care zac atâți legionari,iată Hinovul; — în el s-ascundepotopul de secole ce-a curs.Călcând această țărână mută,văd ce nu vedeți voiumbrele-acelor eroiai căror urmași suntem noi;și stând în valea tăcută,îmi râd de ritmși de-orice reguli îmi râd;ritmul meu e zgomotulce-l fac cu zalele lor.Îi văd.. s-arată: sculatu-s-au … Citește mai mult
Lui Alexandru Bogdan-Piteşti.Domnea în Roma August, – era sub cer de mai, –Îmi cântă-n suflet anul, – zvoniseră dezastre,Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,Şi vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,Eram atletul plastic întors abia din castre,Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,Jăraticul de … Citește mai mult
Petronius din lectică coboară,În purpură cu ciucuri auriți.E cel mai strălucit dintre Quiriți,Din câți văzuse Roma quiritară.Un murmur lung prin forum se strecoară.Și-n toate-răsfățatul de zeiți,Urmat de curtea lui de sateliți,Spre templu suie cea din urmă scară.Dar iată-un cerșetor schilod, din plebe,O rugă prinde tremurând să-njghebe.Petronius îi vâră-n piept cuțitul.Pompeia, mângâindu-și mult iubitul,Își potrivește salba … Citește mai mult
I.Românul nu piere.Din vârful Carpaților,Din desimea brazilor,Repezit-am ochii meiCa doi vulturi sprinteneiPe cea vale adâncităȘi cu flori acoperită,Ce se-ntinde ca o ceațăPân’ în Dunărea măreațăȘi de-acolo-n depărtarePân’ în Nistru, pân’ în Mare.Iar pe cel amar pustiuCu văzutul ce-ntâlnii?Întâlnii viteaz oștean,Purtând semne de roman,Falnic, tare ca un leuȘi cu chip frumos de zeu.Brațul-i stâng era-ncordatSub un … Citește mai mult
Puține știmNu toate păcateleGreciei vechiÎncăpură în amfore.Romani și perșiCa pe un ulciorÎși trec imperiulDin mână în mână.La PompeiumCâinii pietrificațiÎncă mai latră.