Refren, Jianu:
A trecut ceva timp de când joc grăbit,
Fiindcă toţi avem un rol,
N-am obosit, da’ m-aş odihni un pic,
Că m-agită rolurile lor,
N-ai înţeles nimic,
Am vrut să zic că e foarte greu să fii actor,
În acest film în care poţi foarte uşor,
Să cobori de la nori la sol.

Strofa 2, Spectru:
În filmu’ meu, 2-6-4, n-am final vreodată,
Alerg cu duba după Maserati, sparg o bancă,
În filmu’ meu actorii sparg orice bancomat,
Vorbim de bani şi fac un credit, neam de Ţiriac,
Eu sunt actor dar stau în umbre şi maşini de lux,
Am zboru’ meu de zburători care zboară pe sus,
Eu sunt actoru’ care simte şi n-ai,
Îşi atinge coarda din suflet, care vibrează detalii,
Am filme de jale, care-s cu sunet de foame,
Şi joacă vântu’ prin ele de parc-ar fi buzunare,
Am filme cu cadre de-o duritate extremă,
Şi-n filmu’ meu poţi s-ai roluri da’ tu să n-apari pe scenă,
Actor grăbit în fantezii cu sirene,
Mă reţii seara pe diguri, ziua bancnote din ele,
Că filmu’ meu se termina când o să sece tot negru’,
Marea mea de pasteluri care ne topeşte ceru’

Refren, Jianu:

Strofa 3, El Nino:
Am un rol care-i real, 100% să-ţi explic,
Aici băieţii poa’ să-ţi bage căpăţâna într-un plic,
Vrei s-apari în clip, sunt în rolu’ principal,
Un actor ce se grăbeşte, şi-asta vine natural,
Sare peste rană, câteodată alin durerea,
Îmi place să combin utilu’ cu banii şi cu plăcerea,
Altfel e-o cascadă de cuvinte de la cap,
În filmu’ ăsta joc un rol de binecuvântat,
M-am anturat cu ei, majoritatea scriitori,
Cu poezii de la înalţime, scriem de pe zgârie-nori,
Totul pentru muzică, sufletul în versuri,
În filmu’ meu băieţii n-au voie să poarte dresuri!
Faci parte din resturi, grăbeşte-te încet,
Mai atent la ce se-ntâmplă că rămâi fără curent,
Sunt coerent şi zic: nu mi-e frică, stai jos,
În lumea noastră fraierii îi luăm după miros.

Refren, Jianu:

Strofa 4, Stres:
Vreau debandadă, adică să trăim odată,
Că prea mulţi se agită degeaba la fel ca apa plată,
Fără niciun rol, ca Messi fără niciun gol,
Fac doar zgomot ca gloanţele oarbe trase din pistol, trase-n mall,
Ca să atragă priviri, dar ai grijă ce-ţi doreşti,
Tre’ să şi susţii ce eşti ca să nu fii înghiţit de peşti,
În filmu’ meu sunt ce deteşti, un cocalar de Bucureşti,
Cea mai tare fată-n dreapta, şi-mbrăcată nebuneşte,
Combin Tommy Hilfiger cu Nike, votcă cu Red Bull sau Sprite,
iarbă cu (?) gagică şi sport,
Sunt un actor grăbit, se vede după cum dau pe beat,
Motor – acţiune, şi-am pornit, ca să fac totu’ din nimic,
Plata o pun că-s cu strada-n difuzor,
Trăieşti ce vezi tu la televizor, scenele horror,
Atunci când îi asculţi vederea lui fii-tu’; îngrijorat,
Ce vede-l poate face să se pişe-n pat.

Refren, Jianu

Refren:
Schimbi măștile de la rol la rol
Vechiul scenariu într-un diferit decor
Cu ochii închiși alergi nesigur către viitor
Pe scena vieții nu există niciun cascador.

Mr. Levy:
Oribil, teribil, când pierzi masca de copil
Mizerabil, port straie de nobil, iresponsabil
Nu mă-nchin, nu mă-nclin, viața-i amară ca un pelin
Venin fin, dinți de rechin, asta-l numim destin
Toți îmi spun: întinde-te!
Frate, stai jos, destinde-te!
Depinde de, de divina comedie
De cine râde, de cine plânge
lacom ca focul după apă
Cine decide pentru cel ce scapă?
Cu masca pe moacă, teatru cioacă
Cu ușile-nchise se joacă
Nu mă clătina, urmă de patimă
Nu mă macină, nicio lacrimă
Nu vreau vreun rol de sol
Eu vreau să predic benevol
Ei zic că sunt nebun
Că nu port masca ce ei mi-o pun.