Ion Bănuţă – Reverie
Toamna mi-a bătut în ușăîntr-o noapte solitară,și văzduhul din pădurel-am găsit cu frunza rară.Întâlnii ciocănitoarea;își bătea de codru cioculși, zburând din zare-n zare,parcă-și încerca norocul.Ciocul ascuțit, de fildeș,codrul îl face să răsune.Numai veverița-n grabăstrânge slavă și alune.Prins de liniștea pădurii,mă-mbătai de cer în seară,și spre frumusețea luniiînălțai, de-argint, o scară.