Versuri corectate și adnotate
Privește cum stau într-o dungăCa globul pământului, toate;Zidirele-acestea ciudate.Biserica asta prelungă. Privește la mâinile mele:Din două, acuma am patru.Aievea sunt sau sunt de teatruAceste scări, ziduri, crenele?. Pe cer două luni râd cu hohotȘi stelele se dau de-a dura.Mi-e plină de cântece guraDe parcă nu-i gură, ci clopot. Pământul astâmpăr nu areȘi nu știu sub … Citește mai mult
Cerului plin de atențiepovestește pământul;depășește și munțiiîn amintiri, cuvântul.Roșindu-i-se fațacă cerul atent îl ascultăîși dezvăluie viațași nu mai cuvântă!
Luna plină, spirit și creațieImaginație, unde te duci?Văd obraji sfâșiați de unghii lungi și pansați cu lacrimi dulciDa’ eu râd cu lacrimi când tu plângi cu muciȘi-atunci, mergi conducătoare din neantCalea mea către iluminare, vorba lu’ CanA fost bine spusă, iluminarea e ieșirea din stareaDe imaturitate autoimpusăCălăuza mi-e destinul și muza divinulDinainte, de-a-mi utiliza propria … Citește mai mult
Strofa Întâi:Trebuie să mergi la școală, ca să iei premiul întâiȘi să pui diploma înrămată în cui, pe perete,Le-aduni și rămâiCu douăsprezece coronițe și eterne regrete.Trebuie să ai casă, nevastă, copii,Deci trebuie să faci credit la bancă,Dacă așa obții zâmbetul pe moacă,Să-ți treacă, faci de râs verbul a zâmbi!Trebuie să faci nuntă la biserică,Să nu … Citește mai mult
Inima ta, ‘nchisoarede pasăre, pe carela piept am apăsat-oîn clipa de ‘mbătare,simțeam că ‘n pulsu-i taree gata de ‘ncetareși molcom am lăsat-oblajin de cumpătarepentru tine, adorato.fierbintea-mi năzuiremi s’a-ncropit în milăcetind ca într-o filăde candidă sibilăa ta desvăluireîn fața de copilăeteric de subțireși fină și fragilă,c-un înger în privire,cu-o lacrimă ‘n pupilă.
Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.Tinerețe, vorbește-miîn acest ceas al abisurilor.Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.Ceas de lumină neagră în veneȘi țipetele mute ale oglinzilor.Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.Și din pulberea cea mai risipită și oarbăVârsta cea frumoasă promite:Cu blândețea primilor pași, cândSoarele va fi atinsTeritoriul nopții.Și în prospețime-i topit fiece aburÎntorcându-se mai palid spre cerUn corp fericit îți va … Citește mai mult
Acolo, sus, în munți pustii de iască,Prăpastie de flacără se casaȘi focul linge-ntinderea cerească.Un semn s-a arătat din cer, departe.Citeam din flăcări vii, ca dintr-o carte,Cuvântul sfânt al întreitei Arte.Scria pe cer de noapte jeragaiul.Ce limpede-mi sună-n ureche graiul,Ducând pe val de cântece tot Raiul.Ca limbile de flacără mi-arată,Pe nori de armonie necreată,Dumnezeirea, încă ne-ntrupată.În … Citește mai mult
Noaptea trecută, când mă duceam la culcareAm scris o scrisoare în minte,Eram prea departe ca să mă ajungiObișnuiam să te învăț eu, acum mă înveți tu!Niciodată nu am crezut că ai să vezi ce e înăuntrul tău,Așa că acum sunt foarte surprins!Eu spun că sunt cu capul în noriMai exact în al 9-lea cer.Vezi tu, … Citește mai mult
Noțiuneaeste relativă,elasticăși nu constituieîntotdeaunaelementul dominantal credințeici dimpotrivăgenerează trufie,subiectivism,rațiune receși necredință.Sentimentul religiosse nașteprin revelațiecăci orizontulde misterce guvernează afectivulși zonasubconștientului,la omul credinciossubordoneazădisciplina rațiuniiși a științelor pozitivecadrul de sfințenieși de iubire divină.
La fel de departe de milă, ca bocetul –La fel de rece la vorbă – ca piatra –La fel de-amorțită la Revelație –Parc-aș face Negoț cu Oase –.La fel de departe de Timp – ca Istoria –La fel de aproape de tine – Azi –Cum sunt curcubeul-eșarfă Copiii –Cum e jocul Apusului cu Galben Obraz … Citește mai mult